Drogurile, flagel al secolului al XX-lea, cu adanci radacini in vremurile
imemoriale ale istoriei, continua sa se manifeste pregnant, prin amploarea
traficului şi nivelul consumului, şi
la inceputul celui de-al treilea mileniu al erei creştine.
Fenomen complex, care se manifesta, practic, cu intensitate variabila la
nivel global, traficul de droguri pare sa aiba ca mobil banul, sumele rezultate
din aceasta activitate depaşind in multe situaţii imaginaţia. De fapt, aceasta
este doar o faţeta a fenomenului, care ii vizeaza, in principal, pe
producatorii şi manipulanţii de droguri şi, in mai mica masura, pe cultivatorii
unor plante care stau la baza extractiei unor droguri. Cea de-a doua fateta a
fenomenului ii vizeaza pe consumatorii de droguri, fara de care fenomenul nu ar
exista, relatia indisolubila dintre cerere şi oferta functionand perfect şi in
aceasta situatie.
La inceputul secolului al XXI-lea, cand viteza de circulatie a infonnatiei
şi, implicit, posibilităţile de informare au atins dinensiuni nemaiintalnite,
este greu de crezut ca in randul consumatorilor şi al potenţialilor consumatori
de droguri nu sunt cunoscute efectele negative pe care drogurile le generează
asupra organismului uman, mergand pana la moarte, şi totuşi aceştia sunt
dispuşi sa-şi asume riscurile. Care sa fie mobilul acestei atitudini? Ce
determina un numar ingrijorator de mare semeni, mai ales din randul tinerilor,
sa accepte placerile, de moment oferite de droguri in detrimentul sanataţii şi
a vieţii?
Unii ar putea spune ca este vorba de curiozitate şi teribilism, altii de
lipsa de informare sau de o educatie precara, altii de consecinte ale
greutatilor vietii etc. Poate ca este din toate cate putin sau nimic, dar
fenomenul traficului şi consumului de droguri este un semn al involupei
societatii omeneşti, vazut prih prisma utilizarii abuzive şi irationale a
resurselor naturale şi a capacitatilor intelectuale ale omenirii.
Este un paradox faptul ca, deşi intalnirea omului cu multe dintre drogurile
cunoscute astazi s-a facut cu mii de ani în urma, utilizarea lor a intrat în
sfera abuzului şi patologicului odată cu evolutia societatii omeneşti, capatand
dimensiurii îngrijoratoare la începutul secolului al XX-lea. Sa fie aceasta o
consecinţă firească a progresului, în general, şi a vitezei de circulatie a
informatiei, în particular, în paralel cu definirea unor noi standarde de
viataţă şi criterii de evaluare a acestora, in condiţiile in care fenomehul
traficului şi consumului de droguri se desfăşuară la un nivel proporţional egal
şi în trecut (cu o mie de ani înainte,
spre exemplu), dar nu era conştientizat şi mediatizat ca in zilele noastre?
Istoria a consemnat în diverse momente ale existentei omenirii o serie de
fenomene nedorite care au avut un impact major asupra unor mari comunitati
umane (epidemiile de ciuma şi holera, razboaiele etc.), dar fenomenul
traficului şi consumului de droguri a devenit o reala amenintare târziu, deşi
elementele primare ale propagarii lui - plantele din care se extrag
drogurile{macul opiaceu, coca, canepa indiana etc.) – sunt cunoscute şi
utilizate frecvent şi conştient de mii de ani.
Cineva ar putea spune ca, in fapt, cocaina, heroina şi produsele de sinteza
incluse în categoria drogurilor au fost descoperite şi utilizate tarziu,
începand cu cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, conducand spre ideea
ca flagelul traficului şi consumului de droguri este o consecinţă a dezvoltării
societafii omeneşti, a progresului, in general, şi a cercetarii ştiinfifice, in
particular, dar, oare, aşa să fie? Sa constituie acesta o parte din tributul pe
care societatea omeneasca trebuie sa-l plateasca pentru evolutia sa, alaturi de
efectele negative ale utilizarii energiei nucleare sau a altor cuceriri ale
ştiinţei şi tehnicii în raport cu resursele naturale? De ce societatea
secolului al XXI-lea, raportat pe cap de locuitor, are nevoie de mai multe
droguri decat societatile contemporane lui Cezar, Carol cel Mare sau Napoleon?
Ce a determinat obtinerea unor produşi de sinteză cu efecte similare sau chiar
mai puternice decat cele ale drogurilor extrase din plante, în conditiile in
care natura a oferit şi ofera in continuare, practic fiecarei regiuni de pe
planeta noastra, alternative in lumea plantelor?
Incotro se indreapta fenomenul traficului şi consumului de droguri, care
sunt dimensiunile lui şi ce consecinte poate avea in plan social pe tennen
mediu şi lung? Este necesar ca fenomenul sa fie combatut in mod organizat, prin
structuri specializate care actioneaza in planurile reducerii cererii şi
ofertei, sau costurile pe care aceasta le implica şi rezultatele concrete impun
adoptarea unei protectii individuale în fata flagelului, cea a bunului simt?
Iată doar cateva din
intrebarile la care ne propunem sa răpundem în cadrul acestei lucrari, abordand
complexul fenomen al traficului şi consumului de droguri ca element
caracteristic pentru începutul secolului al XXI-Iea prin prisma efectelor si
tendinţelor in plan social.
Capitolul 2. NARCO-TERORISMUL
Atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 indreptate asupra SUA au determinat
o reorientare a modului de abordare a problematicilor referitoare la terorism şi
traficul de droguri, fenomene infractionale majore care afecteaza societatea începutului
celui de-al treilea mileniu. Analiza ulterioara a datelor cu privire la cele
petrecute la acea dată, precum şi a celor cu privire la alte evenimente majore
deternlinate de actiuni ale gruparilor teroriste a evidentiat existenta unor
interferente intre terorism şi traficul de droguri, ceea ce a facut ca notiunea
de narco-terorism sa-şi gaseasca tot mai mult locul in explicitarea fenomenelor
majore ce definesc actualul context socio-politic international.
Termenul narco-terorism defineşte derularea unor activitati organizate şi
puse in practica de grupari teroriste, grupari care, direct sau indirect, sunt
implicate in traficul de droguri, banii rezultati, partial sau integral, fiind
folositi pentru finantarea activitatilor respective.
Datele statistice şi analiza derularii unor activitati criminale majore
evidentiaza o serie de legături între traficul de droguri şi alte forme de
manifestare a criminalitatii organizate, precum jocurile ilegale de noroc,
prostitutia, traficul ilegal cu arme etc.. Poate cel mai relevant exemplu pe
aceasta linie il constituie expansiunea mafiei italiene in SUA la inceputul
secolului al XX-lea. Legaturile dintre diferite activitati criminale sunt
deternlinate de faptul ca gruparile implicate in acest gen de activitati adesea
interactioneaza, mai ales sub aspect teritorial.
Conexunile dintre traficul de droguri şi violenta în general bine
cunoscute, intrucat alterarea functiilor la nivel mental in ceea ce-i priveşte
pe toxicomani, conduce, de cele mai multe ori, la comportamenteiresponsabile şi
violente, dar legatura cu terorismul este mult mai complexa şi vizeaza, pe
langa posibilul consum de droguri din partea teroriştilor (mai ales a celor
sinucigşi), finanfarea activitaţii acestora, in condifiile in care din traficul
de droguri se obţin, relativ uşor, mari sume de bani. In fapt, posibilitatea
unor legatuti stabile intre gruparile criminate şi cele teroriste nu constituie
o noutate, in multe-situatii, chiar daca fenomenele respective au fost
investigate separat, au fost stabilite o serie de interferenţe intre acestea, noul
mod de abordare impus dupa evenimentele din septembrie 2001 conferind o cu
totul alta dimensiune fenomenelor respective şi relaţiilordintre ele.
Globalizarea a determinat „o
schimbare la faţa" a modului de derulare a activitaţilor specifice
criminalitafii organizate, valorificarea avantajelor oferite de tehnologie,
finanfe, comunicaţii şi transporturi, in stradania de acoperire eficientă a
acestor activitaţi, transformând liderii grupărilor ce le derulează în adevaraţi
"antreprenori ai crimei organizate". In aceste condiţii, ameninţarea
pe care o reprezinta marile grupari criminale implicate in traficul de droguri,
care operează la nivel regional sau international, este cu atat mai evidenta,
finanţarea terorismului cu bani proveniti din traficul de droguri trecând din
sfera posibilului in cea a certitudinii.
Unul dintre cele mai relevante exemple in acest sens il constituie cazul
celebrului „antreprenor al crimei organizate columbiene", Pablo Escobar,
liderul Cartelului de la Medellin, care, in ultimele doua decenii ale secolului
trecut, a controlat comeţul cu cocaina la nivel mondial. Initial un oarecare
infractor stradal, prin implicare in traficul cu cocaina şi punerea in valoare
a vocatiei de lider, respectivul a ajuns relativ repede sa dicteze in comerţul
cu acest drog, context in care a reuşit să-şi creeze o avere imensa care l-a
situat in randul celor mai bogati oameni din lume.
Utilizand imensa putere financiara de care dispunea, Pablo Escobar a reuşit,
prin coruperea unor functionari de rang inalt ai statului, columbieni şi
americani, sa exercite controlul asupra unor structuri cu putere de decizie şi
aplicare a legii din Columbia şi SUA, avand in vedere asigurarea protectiei
cartelului pe care-l conducea şi acoperirea activitatilor ilegale in care
acesta era implicat, precum şi asigurarea legitimitatii banilor proveniti din
traficul de droguri, prin introducerea lor in diverse activitati legale
derulate in cele doua state. Prin utilizarea aceloraşi mijloace de presiune,
dublate de o serie de asasinate in randul unor politicieni, reprezentanti ai
justitiei sau politişti, Pablo Escobar a reuşit sa temporizeze adoptarea şi
punerea in practica a legii care prevedea posibilitatea extradarii in SUA a
cetatenilor columbieni implicati in traficul de droguri.
Toate acestea, precum şi organizarea şi punerea in practica in anul 1989 a
unui atentat cu bomba asupra unei curse apartinand liniilor aeriene AVIANCA au
determinat o reacţie dura din partea autoritatilor columbiene şi americane,
inceputul ultimei decade a secolului trecut marcand declanşarea unei adevarate
vanatori a membrilor Cartelului de la Medellin, care a culminat cu impuşcarea
lui Pablo Escobar in anul 1993 şi destructurarea gruparii pe care o coordona.
Deşi nu a existat o legatura directa intre Cartelul de la Medellin şi o
grupare terorista consacrata, in ultima perioada a existentei sale acesta, ca
urmare a modalitatilor de actiune utilizate, devenise practic o grupare
terorista (oficial nu a beneficial de acest atribut), Pablo Escobar fiind un
precursor al narco-terorismului, care folosea puterea sa financiara in vederea
promovarii şi impunerii ambitiilor politice, apeland la practici deosebit de
violente, specifice gruparilor teroriste.
Exemplul prezentat se poate constitui intr-un elementul de legatura in
evolutia celor doua fenomene infractionale majore, traficul de droguri şi
terorismul international, spre ceea ce numim, in contextul actual,
narco-terorism.
Datele pe care le detinem nu pot sa evidentieze o implicare directa a
gruparilor teroriste in toate activitatile specifice traficului de droguri
(cultivare, productie, stocare, transport, distributie etc.), existand o serie
de particularitati specifice fiecarui caz in parte, dar ne conduc spre dovezi
ale existentei unei dirijari a banilor proveniti din traficul de droguri spre
gruparile teroriste. Probarea acestei ultime afirmatii este dificil de
realizat, fiind practic imposibil de "marcat" banii care provin din
traficul de droguri şi sunt utilizati de gruparile teroriste, mecanismele
fmanciare utilizate pentru aceste operatiuni fiind deosebit de sofisticate,
derulandu-se de multe ori cu ajutorul unor sisteme financiare neconventionale
(hawala), ce au la baza o serie de traditii, convingeri religioase şi simpatii
manifestate in plan politico-cultural.
Analizand conexiunile dintre traficul de droguri şi terorism este necesar
sa evidentiem diferentele pe care le presupune violenta asociata traficului de
droguri şi cea specifica narco-terorismului. In ceea ce priveşte violenta
generata de traficul de droguri, aceasta se poate manifesta in randul
consumatorilor, ca urmare a alterarii functionarii normale a mecanismelor
specifice organismului uman, sau are ca tinte pe cei care produc perturbatii de
orice fel activitatilor de trafic propriu-zise (Productia, transportul,
distributia etq.) ambele directii de manifestare (conflicte intre toxicomani,
conflicte intre grupari rivale, conflicte intre traficanti şi autoritati etc.)
fiind intalnite zilnic, la vedere, şi afectează la scara mica ambientul social.
In opozitie cu această situatie, terorismul presupune actiuni violente,
motivate public, premeditate, cu impact major asupra ambientului social şi sunt indreptate asupra unor „tinte
necombatante”, cei care le pun in practica fiind, in cele mai multe cazuri,
"invizibili".
Daca implicarea grupanlor teroriste in toate etapele ce definesc traficul
de droguri este aproape exclusa, se constata ca acestea pot fi prezente mai mult
inceeace inseamna asigurarea unei protectii in legatura cu transportul
drogurilor, depozitarea temporara, tranzitarea unei anumite regiuni, activitatea
de productie in locatiile special amenajate, distributia într-o anumita regiune
etc.. Dupa cum se poate constata, acest gen de activitati nu presupune
manipularea drogurilor, dar sunt activitati care, in baza unor taxe de protectie,
pot asigura fonduri pentru sustinerea gruparii teroriste aflata în discuţie.
0 alta modalitate practicata degruparile teroriste pentru obtinerea
fondurilor necesare o constituie perceperea de taxede la conationali sau
simpatizati care sunt implicaţi in traficul de droguri, in schimbul trecerii
sub tacere a acestor activitati (mai ales in situatiile in care traficantii se
afla in afara teritoriului national), situatie ce nu implica efectiv gruparea terorista
respectiva in derularea traficului de droguri.
De asemenea, liderii unor grupari implicate în traficul de droguri pot
decide să sustina financiar activitatile unor grupari teroriste care lupta
pentru o cauza împartaşita şi de traficanti, legatura fiind de natura
ideologico-culturala.
In acest context, devine din ce în ce mai clar faptul ca elementul de
legatura dintre traficul de droguri şi terorism ramane banul, dezvoltarea unor
conexiuni de profunzime între cele doua fenomene infractionale intrând in
domeniul cazurilor particulare.
Un exemplu în acest sens îl constituie activitatile gruparilor insurgente
din Columbia şi Burma, Armata Forţelor Revolutionare din Columbia (FARC) şi,
respectiv, United Wa State Army (UWSA), care provin din structuri politice de
orientare socialista, ce au activat legal in tarile respective. În prezent
acestea, fiind în afara legii, lupta impotriva autoritatilor pentru instaurarea
unei noi puteri politice, deruland activitati armate, inclusiv din cele
specifice arsenalului gruparilor teroriste, avand ca principala sursa de
finantare traficul international de droguri in care sunt implicate in mod
activ.
0 alta situatie este cea a gruparilor teroriste care activeaza In Orientul
Mijlociu (HAMAS, HEZBOLLAH etc.), fara a exista dovezi concludente privind
implicarea lor in traficul international de droguri, dar care folosesc ca surse
de finantare fonduri ce provin, in mod direct sau indirect, din traficul de
droguri, legaturile stabilite în plan ideologic şi culturar intre liderii acestora
şi cei ai unor grupari implicate în traficul de droguri fiind determinante.
În mod asemanator a fost finantat şi Partidul Muncitorilor din Kurdistan
(PKK), mişcare politica revoluţionara a etnicilor kurzi înfiintata în anul
1974, care, în perioada anilor '80, a initiat o serie de activitati teroriste,
existand indicii ca finantarea acestora a fost sustinuta de puternicele familii
kurde implicate in traficul international cu heroina, mare parte a membrilor
acestora fiind simpatizanţi ai PKK, dar nu participau direct la derularea
activitatilor teroriste.
Complexitatea situatiei din Afganistan şi faptul ca o serie de exponenţi ai
gruparii teroriste condusa de Osama bin Laden şi-au gasit adapost in regiune au
determinat pe multi sa afirme ca teroriştii sunt implicaţi în traficul cu
heroina afgana pentru a-şi asigura fondurile necesare existenţei şi continuarii
luptei pentru cauza pe care au adoptat-o. La aceasta a contribuit şi faptul ca
guvernul afgan nu reuşeşte sa exercite un control real şi eficient asupra
intregului teritoriu, in anumite regiuni autoritatea liderilor religioşi fiind
mult mai puternica, in contextul in care o parte dintre aceştia au legaturi
directe cu traficantii de droguri.
Prin urmare, au existat voci care au sustinut faptul ca Afganistanul este
un Darco-stat, aspect supradimensionat, in contextul in care guvernul afgan a
intreprins o serie de masuri, fara precedent pe linia asigurarii stabilitatii
interne a statului şi a instaurarii ordinei de drept, procese aflate in curs de
derulare, care presupun in mod obiectiv şi o serle de compromisuri, eradicarea
culturilor de mac şi stoparea traficului cu heroina fiind deziderate cu un
orizont temporar indepartat.
Amploarea acestor activitati justifica temerile comunitatii internationale,
fiind evident ca banii proveniti din droguri joaca un rol important in
sustinerea luptei intreprinse de diverse grupari locale impotriva guvernului
afgan şi a prezentei militare strmne, in contextul in care acestea nu dispun
practic de prea multe alternative de finantare. Se estimeaza ca la nivelul
anului 2003, gruparile care desfăsurau actiuni armate pe teritoriul afgan,
multe avand exponenti ai talibanilor sau ai gruparii al-Qaida, au beneficiat
pentru propria finantare de peste 150.000.000 $ proveniti din traficul de
droguri.
Nu exista date certe cu privire la implicarea acestor grupari in traficuf
de droguri, dar serviciile de informatii britanice şi americane au obtinut o
serie de elemente care certifica existenta unor legaturi stabile, bine
conturate, intre exponentii acestor grupari şi liderii celor implicate in
traficul de droguri, aspecte1e ideologico-culturale fiind determinante in
initierea şi mentinerea lor. Tot in plan informativ s-a conturat faptul ca
nationalistul afgan Haji Juma Khan este principalul coordonator al traficului
cu heroină afgană dispunand de o infrastructura care-i permite sa traficheze
heroina, prin Pakistan, spre principalele piete europene şi sa furnizeze arme
gruparilor teroriste care actioneaza pe teritoriul afgan, aflandu-se in legătura
directa cu liderii acestora.
Aspectele prezentate vin sa confirme faptul ca traficul de droguri poate
constitui una dintre principalele surge de finantare a terorismului
international, dar nu existş dovezi evidente privind implicarea gruparilor
teroriste in traficul de droguri. Elementul de legştura intre traficantii de
droguri şi terorişti ramane banul, modalitatile in care se realizeaza efectiv
finantarea acestora din urma fiind de o mare diversitate şi complexitate,
proces in care spalarea bani lor proveniti din vanzarea drogurilor joaca un rol
deosebit de important.
Finantarea gruparilor teroriste se poate realiza fie direct, cu bani
proveniti din activitati specifice criminalitatii organizate, dintre care
traficul de droguri şi perceperea unor taxe de protectie sunt dintre cele mai
reprezentative, fie cu bani rezultati din activitati legale amorsate şi
intretinute in multe situatii cu bani obtinuti ilegal in urma unor activitati
de natura criminala, precum şi din donatii ale unor simpatizanti.
Trebuie avut in vedere faptul ca finantarea unei, actuni teroriste nu
presupune sume foarte mari de bani (actiunea din 11 septembrie 2001 nu a
ridicat costurile 13 mai mult de 500.000 $), dar finantarea unei grupari.
teroriste presupune existenta unor importante sume de bani care sunt dirijate
pentru organizarea activitatilor, recrutarea de noi membri, antrenarea şi
echiparea acestora şi, in final, finantarea operatinilor. In paralel, marile
grupari teroriste investesc importante sume de bani in campanii mediatice,
actiuni de influentarea unor lideri politici şi derularea unor proiecte in plan
social menite sa atraga noi simpatizanti.
In acest context, gruparile criminale sunt permanent preocupate pentru a
gasi surse de finantare cat mai stabile, un rol important in aceasta directie
jucandu-l derularea directa, dar mai ales prin intermediari (simpatizanti), a
unor activitati economice care sa le asigure veniturile necesare şi sa mascheze
provenienta initiala a banilor rezultati ,din activitati ilegale. Pentru
aceasta gruparile teroriste apeleaza la expeti financiari care activeaza in
cadrul unor firme special create, deruland o serie de tranzactii prin
intermediul mai multor firme fantoma, ceea ce le asigura introducerea banilor
in circuitul legal. Tot prin intermediul acestor firme sunt reciclati şi banii
obfinuti de gruparile teroriste in urma unor donatii venite de la simpatizanti
sau a colectarii unor taxe de protectie, casele de schimb valutar aflate sub
controlul direct sau indirect al gruparilor teroriste jucand un rol deosebit de
important in aceste activitati.
0 alta practica pentru efectuarea unor plati, uzitata mai ales in Orientul
Apropiat şi cel Mijlociu, vizeaza folosirea sistemelor financiare informale
(hawala), care se bazeaza pe existenta unui lant de brokeri ce realizeaza
tranzactii cu bani, cash in baza unor conventii preexistente, intre aceştia
fiind stabilita şi indelungata cooperare bazata pe relaţii de incredere ce ţine,
in general, de legaturile de rudenie dintre ei. De asemenea, pot fi folosite şi
bancile islamice, care opereaza mai ales in Asia şi Africa, a căror functionare
are la baza strict legea islamică ceea ce implica inexistenta unor norme de
prevenire a spalarii banilor şi a controalelor executate de autoritatile
fiscale ce opereaza in aceasta directie.
Intrcat, la nivel international, au fost declanşate o serie de mecanisme
menite sa identifice şi sa blocheze sursele de finanşare a gruparilor
teroriste, acestea incearca sa se deşeze cat mai mult de activitatile ilegale
care pot intra in vizorul autoritaţilor, sens in care apeleaza la intermediari,
mai ales din randul simpatizantilor conationali care locuiesc de mai multa
vreme in strainatate şi nu au intrat in nici un fel in atentia autoritatilor.
Acest aspect de relativa noutate ingreuneaza şi mai mult sarcina autoritaţilor
pe linia depistarii şi blocarii surselor de finantare a gruparilor teroriste,
devenind din ce in ce mai clara necesitatea derularii unor actiuni de cooperare
la nivel regional şi international, sustinute de apbrtul discret, dar eficient,
al serviciilor de informaţii.
Aspectele prezentate in cadrul acestei lucrari au incercat sa evidentieze
principalele repere ce definesc cadrul de manifestare al traficului şi
consumului de droguri in actualul context socia-politic international.
Incercarile de limitare şi chiar
interzicere a productiei şi consumului de droguri a intampinat o serioasa
opozitie determinata atat de considerente de ordin cultural, cat mai ales de
considerente de ordin economic, satisfacerea cererii şi valorificarea ofertei
determinand aparitia primelor nuclee ale gruparilor crişnale spşializate In
traficul de droguri. Masurile cu privire la traficul şi consumul de droguri,
adoptate treptat, la nivel regional $i ulterior international, de autoritatile
din majoritatea statelor lumii, au determinat, pentru punerea lor In practica,
crearea unei adevacate infrastructuri institutionale şi dirijarea unor
importante fonduri pentru functionarea acesteia, putandu-se vorbi la ora
actuala de un adevacat razboi declanşat impotriva traficului şi consumului de droguri.
Rezultatele tuturor acestor masuri sunt greu de evaluat, in ciuda unor
succese de moment, fenomenele traficului şi consumului de droguri derulandu-se
in continuare cu intensitate crescuta, eliminarea unor furnizori de droguri de
pe pietele internationale ale toxicomanilor generand, pentru satisfacerea
cererii, aparitia altora sau intensificarea activitatii celor deja existenti.
Cateva exemple in acest sens vizeaza mutatiile survenite in ceea ce priveşte
productia de heroina in state cu traditie in domeniu, precum Tailanda şi
Pakistan, scaderea nivelului acesteia ca urmare a masurilor dure adoptate de
autoritatile locale, cu sprijin international, fiind compensata de creşterea
productie in Afganistan şi mentinerea la un nivel ridicat in Burma. 0 situatie
asemanatoare se intalneşte şi in America de Sud, unde scaderea productiei de
cocaina in Bolivia şi Peru, determinata de masurile intreprinse de autoritati,
a fost compensata de creşterea acesteia in Columbia, dar şi de aparitia unor
mici producatori in tarile vecine care anterior nu erau cunoscute in acest
domeniu. Acolo unde aceste compensari nu s-au putut face printr-o
contrabalansare a productie la nivel regional, a aparut in mod natural,
guvemata de legea cererii şi ofertei, alternativa drogurilor sintetice.
In fapt, toate aceste contrabalansari asigura la nivel global o pastrare a
echilibrului dintre cerere şi oferta, in conditiile in care interesele de
natura financiara ce se regasesc in spatele traficului de droguri determina
exercitarea unor presiuni deosebite pentru perpetuarea fenomenului. In aceste
conditii se ridica din ce in ce mai des problema eficientei luptei impotriva
traficantilor de droguri, in contextul in care, eradicarea fenomenului s-ar
realiza de la sine daca ar disparea cererea. Sigur ca aceasta solutie este
imposibil de materializat, dar in ultimii ani, la nivel international, s-a
alocat o tot mai mare atentie, precum şi fondurile necesare, diminuarii cererii
de droguri la nivel mondial, un rol important in acest sens avandu-l educatia
populatiei, in general, şi a consumatorilor de droguri in particular.
0 solutie mult mai indrazneata, insa, incepe sa se intrevada din ce in ce
mai mult şi vizeaza abordarea intr-o maniera mult mai relaxata din punct de
vedere legal a consumului unei anumite categorii de droguri, asemanator
consumului de alcool şi tutun. Aceasta solutie vizionara capata din ce in ce
mai multi adepti, mai ales la nivel european, "modelul olandez" fiind
tot mai des evocat ca o reuşita in domeniu.
Un prim pas in aceasta directie l-a constituit impartirea drogurilor in
doua mari categorii - droguri putemice şi droguri uşoare, functie de efectele
pe care le genereaza asupra organismului uman şi inducerea starii de
dependenta. 0 prima consecinta a acestui demers a constituit-o faptul ca, din
punct de vedere al raspunderii penale, in multe state europene, consumul
individual de droguri uşoare, cu referire expresa la consumul de cannabis,
beneficiaza de o oarecare toleranta, mergand pana la permiterea consumului in
locatii şi conditii bine definite, in tari precum Olanda, Elvetia, Marea
Britanie etc..
Consumul de droguri in randul tinerilor şi mai ales in randul copiilor este
o prioritate in raport cu cel in randul adultilor, consumul de droguri uşoare
este de mai mic interes decat consumul de droguri putemice, consumul de droguri
in grup şi in locuri publice este o prioritate in raport cu cel individual şi in
locuri private, consumul ocazional de droguri nu prezinta acelşi interes precum
consumul sistematic sau dependenta de droguri etc..
Daca in problema consumului de droguri, din punct de vedere legal, se poate
vorbi deja de un tratament diferentiat in ceea ce priveşte tipurile de droguri
folosite şi contextul in care se utilizeaza acestea, referitor la traficul de
droguri abordarea este tranşanta şi se deruleaza strict in parametrii stabiliti
de legea penal a, fiind luate in discutie atat implicatiile directe, cat şi
cele indirecte generate de materializarea fenomenului. In acest sens, trebuie
avut in vedere, in primul rand, activitatile de spalare a bani lor proveniti
din traficul de droguri, precum şi posibilitatea utilizarii, cel putin a unei
parti a acestora, pentru finantarea altar activitati ilegale, de natura criminala,
inclusiv terorismul international.
Bibliografie:
·
George-Marius Tical – “Crima Organizata si Terorismul”,
Ed Fundatiei Universitare “Dunarea de Jos”, Galati, 2006
·
Traian Liteanu, Teodoru Stefan, Constantin Stoica – “Traficul
de Droguri. Repere, dimensiuni si perspective”, Ed. ANI, Bucuresti, 2005
