Narcoterorismul

Drogurile, flagel al secolului al XX-lea, cu adanci radacini in vremurile imemoriale ale istoriei, continua sa se manifeste pregnant, prin amploarea traficului şi nivelul consumului, şi la inceputul celui de-al treilea mileniu al erei creştine.

Fenomen complex, care se manifesta, practic, cu intensitate variabila la nivel global, traficul de droguri pare sa aiba ca mobil banul, sumele rezultate din aceasta activitate depaşind in multe situaţii imaginaţia. De fapt, aceasta este doar o faţeta a fenomenului, care ii vizeaza, in principal, pe producatorii şi manipulanţii de droguri şi, in mai mica masura, pe cultivatorii unor plante care stau la baza extractiei unor droguri. Cea de-a doua fateta a fenomenului ii vizeaza pe consumatorii de droguri, fara de care fenomenul nu ar exista, relatia indisolubila dintre cerere şi oferta functionand perfect şi in aceasta situatie.

La inceputul secolului al XXI-lea, cand viteza de circulatie a infonnatiei şi, implicit, posibilităţile de informare au atins dinensiuni nemaiintalnite, este greu de crezut ca in randul consumatorilor şi al potenţialilor consumatori de droguri nu sunt cunoscute efectele negative pe care drogurile le generează asupra organismului uman, mergand pana la moarte, şi totuşi aceştia sunt dispuşi sa-şi asume riscurile. Care sa fie mobilul acestei atitudini? Ce determina un numar ingrijorator de mare semeni, mai ales din randul tinerilor, sa accepte placerile, de moment oferite de droguri in detrimentul sanataţii şi a vieţii?

Unii ar putea spune ca este vorba de curiozitate şi teribilism, altii de lipsa de informare sau de o educatie precara, altii de consecinte ale greutatilor vietii etc. Poate ca este din toate cate putin sau nimic, dar fenomenul traficului şi consumului de droguri este un semn al involupei societatii omeneşti, vazut prih prisma utilizarii abuzive şi irationale a resurselor naturale şi a capacitatilor intelectuale ale omenirii.

Este un paradox faptul ca, deşi intalnirea omului cu multe dintre drogurile cunoscute astazi s-a facut cu mii de ani în urma, utilizarea lor a intrat în sfera abuzului şi patologicului odată cu evolutia societatii omeneşti, capatand dimensiurii îngrijoratoare la începutul secolului al XX-lea. Sa fie aceasta o consecinţă firească a progresului, în general, şi a vitezei de circulatie a informatiei, în particular, în paralel cu definirea unor noi standarde de viataţă şi criterii de evaluare a acestora, in condiţiile in care fenomehul traficului şi consumului de droguri se desfăşuară la un nivel proporţional egal şi în trecut (cu o mie  de ani înainte, spre exemplu), dar nu era conştientizat şi mediatizat ca in zilele noastre?

Istoria a consemnat în diverse momente ale existentei omenirii o serie de fenomene nedorite care au avut un impact major asupra unor mari comunitati umane (epidemiile de ciuma şi holera, razboaiele etc.), dar fenomenul traficului şi consumului de droguri a devenit o reala amenintare târziu, deşi elementele primare ale propagarii lui - plantele din care se extrag drogurile{macul opiaceu, coca, canepa indiana etc.) – sunt cunoscute şi utilizate frecvent şi conştient de mii de ani.

Cineva ar putea spune ca, in fapt, cocaina, heroina şi produsele de sinteza incluse în categoria drogurilor au fost descoperite şi utilizate tarziu, începand cu cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, conducand spre ideea ca flagelul traficului şi consumului de droguri este o consecinţă a dezvoltării societafii omeneşti, a progresului, in general, şi a cercetarii ştiinfifice, in particular, dar, oare, aşa să fie? Sa constituie acesta o parte din tributul pe care societatea omeneasca trebuie sa-l plateasca pentru evolutia sa, alaturi de efectele negative ale utilizarii energiei nucleare sau a altor cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii în raport cu resursele naturale? De ce societatea secolului al XXI-lea, raportat pe cap de locuitor, are nevoie de mai multe droguri decat societatile contemporane lui Cezar, Carol cel Mare sau Napoleon? Ce a determinat obtinerea unor produşi de sinteză cu efecte similare sau chiar mai puternice decat cele ale drogurilor extrase din plante, în conditiile in care natura a oferit şi ofera in continuare, practic fiecarei regiuni de pe planeta noastra, alternative in lumea plantelor?

Incotro se indreapta fenomenul traficului şi consumului de droguri, care sunt dimensiunile lui şi ce consecinte poate avea in plan social pe tennen mediu şi lung? Este necesar ca fenomenul sa fie combatut in mod organizat, prin structuri specializate care actioneaza in planurile reducerii cererii şi ofertei, sau costurile pe care aceasta le implica şi rezultatele concrete impun adoptarea unei protectii individuale în fata flagelului, cea a bunului simt?

Iată doar cateva din intrebarile la care ne propunem sa răpundem în cadrul acestei lucrari, abordand complexul fenomen al traficului şi consumului de droguri ca element caracteristic pentru începutul secolului al XXI-Iea prin prisma efectelor si tendinţelor in plan social.

Capitolul 2. NARCO-TERORISMUL

Atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 indreptate asupra SUA au determinat o reorientare a modului de abordare a problematicilor referitoare la terorism şi traficul de droguri, fenomene infractionale majore care afecteaza societatea începutului celui de-al treilea mileniu. Analiza ulterioara a datelor cu privire la cele petrecute la acea dată, precum şi a celor cu privire la alte evenimente majore deternlinate de actiuni ale gruparilor teroriste a evidentiat existenta unor interferente intre terorism şi traficul de droguri, ceea ce a facut ca notiunea de narco-terorism sa-şi gaseasca tot mai mult locul in explicitarea fenomenelor majore ce definesc actualul context socio-politic international.

Termenul narco-terorism defineşte derularea unor activitati organizate şi puse in practica de grupari teroriste, grupari care, direct sau indirect, sunt implicate in traficul de droguri, banii rezultati, partial sau integral, fiind folositi pentru finantarea activitatilor respective.

Datele statistice şi analiza derularii unor activitati criminale majore evidentiaza o serie de legături între traficul de droguri şi alte forme de manifestare a criminalitatii organizate, precum jocurile ilegale de noroc, prostitutia, traficul ilegal cu arme etc.. Poate cel mai relevant exemplu pe aceasta linie il constituie expansiunea mafiei italiene in SUA la inceputul secolului al XX-lea. Legaturile dintre diferite activitati criminale sunt deternlinate de faptul ca gruparile implicate in acest gen de activitati adesea interactioneaza, mai ales sub aspect teritorial.

Conexunile dintre traficul de droguri şi violenta în general bine cunoscute, intrucat alterarea functiilor la nivel mental in ceea ce-i priveşte pe toxicomani, conduce, de cele mai multe ori, la comportamenteiresponsabile şi violente, dar legatura cu terorismul este mult mai complexa şi vizeaza, pe langa posibilul consum de droguri din partea teroriştilor (mai ales a celor sinucigşi), finanfarea activitaţii acestora, in condifiile in care din traficul de droguri se obţin, relativ uşor, mari sume de bani. In fapt, posibilitatea unor legatuti stabile intre gruparile criminate şi cele teroriste nu constituie o noutate, in multe-situatii, chiar daca fenomenele respective au fost investigate separat, au fost stabilite o serie de interferenţe intre acestea, noul mod de abordare impus dupa evenimentele din septembrie 2001 conferind o cu totul alta dimensiune fenomenelor respective şi relaţiilordintre ele.

 Globalizarea a determinat „o schimbare la faţa" a modului de derulare a activitaţilor specifice criminalitafii organizate, valorificarea avantajelor oferite de tehnologie, finanfe, comunicaţii şi transporturi, in stradania de acoperire eficientă a acestor activitaţi, transformând liderii grupărilor ce le derulează în adevaraţi "antreprenori ai crimei organizate". In aceste condiţii, ameninţarea pe care o reprezinta marile grupari criminale implicate in traficul de droguri, care operează la nivel regional sau international, este cu atat mai evidenta, finanţarea terorismului cu bani proveniti din traficul de droguri trecând din sfera posibilului in cea a certitudinii.

Unul dintre cele mai relevante exemple in acest sens il constituie cazul celebrului „antreprenor al crimei organizate columbiene", Pablo Escobar, liderul Cartelului de la Medellin, care, in ultimele doua decenii ale secolului trecut, a controlat comeţul cu cocaina la nivel mondial. Initial un oarecare infractor stradal, prin implicare in traficul cu cocaina şi punerea in valoare a vocatiei de lider, respectivul a ajuns relativ repede sa dicteze in comerţul cu acest drog, context in care a reuşit să-şi creeze o avere imensa care l-a situat in randul celor mai bogati oameni din lume.

Utilizand imensa putere financiara de care dispunea, Pablo Escobar a reuşit, prin coruperea unor functionari de rang inalt ai statului, columbieni şi americani, sa exercite controlul asupra unor structuri cu putere de decizie şi aplicare a legii din Columbia şi SUA, avand in vedere asigurarea protectiei cartelului pe care-l conducea şi acoperirea activitatilor ilegale in care acesta era implicat, precum şi asigurarea legitimitatii banilor proveniti din traficul de droguri, prin introducerea lor in diverse activitati legale derulate in cele doua state. Prin utilizarea aceloraşi mijloace de presiune, dublate de o serie de asasinate in randul unor politicieni, reprezentanti ai justitiei sau politişti, Pablo Escobar a reuşit sa temporizeze adoptarea şi punerea in practica a legii care prevedea posibilitatea extradarii in SUA a cetatenilor columbieni implicati in traficul de droguri.

Toate acestea, precum şi organizarea şi punerea in practica in anul 1989 a unui atentat cu bomba asupra unei curse apartinand liniilor aeriene AVIANCA au determinat o reacţie dura din partea autoritatilor columbiene şi americane, inceputul ultimei decade a secolului trecut marcand declanşarea unei adevarate vanatori a membrilor Cartelului de la Medellin, care a culminat cu impuşcarea lui Pablo Escobar in anul 1993 şi destructurarea gruparii pe care o coordona.

Deşi nu a existat o legatura directa intre Cartelul de la Medellin şi o grupare terorista consacrata, in ultima perioada a existentei sale acesta, ca urmare a modalitatilor de actiune utilizate, devenise practic o grupare terorista (oficial nu a beneficial de acest atribut), Pablo Escobar fiind un precursor al narco-terorismului, care folosea puterea sa financiara in vederea promovarii şi impunerii ambitiilor politice, apeland la practici deosebit de violente, specifice gruparilor teroriste.

Exemplul prezentat se poate constitui intr-un elementul de legatura in evolutia celor doua fenomene infractionale majore, traficul de droguri şi terorismul international, spre ceea ce numim, in contextul actual, narco-terorism.

Datele pe care le detinem nu pot sa evidentieze o implicare directa a gruparilor teroriste in toate activitatile specifice traficului de droguri (cultivare, productie, stocare, transport, distributie etc.), existand o serie de particularitati specifice fiecarui caz in parte, dar ne conduc spre dovezi ale existentei unei dirijari a banilor proveniti din traficul de droguri spre gruparile teroriste. Probarea acestei ultime afirmatii este dificil de realizat, fiind practic imposibil de "marcat" banii care provin din traficul de droguri şi sunt utilizati de gruparile teroriste, mecanismele fmanciare utilizate pentru aceste operatiuni fiind deosebit de sofisticate, derulandu-se de multe ori cu ajutorul unor sisteme financiare neconventionale (hawala), ce au la baza o serie de traditii, convingeri religioase şi simpatii manifestate in plan politico-cultural.

Analizand conexiunile dintre traficul de droguri şi terorism este necesar sa evidentiem diferentele pe care le presupune violenta asociata traficului de droguri şi cea specifica narco-terorismului. In ceea ce priveşte violenta generata de traficul de droguri, aceasta se poate manifesta in randul consumatorilor, ca urmare a alterarii functionarii normale a mecanismelor specifice organismului uman, sau are ca tinte pe cei care produc perturbatii de orice fel activitatilor de trafic propriu-zise (Productia, transportul, distributia etq.) ambele directii de manifestare (conflicte intre toxicomani, conflicte intre grupari rivale, conflicte intre traficanti şi autoritati etc.) fiind intalnite zilnic, la vedere, şi afectează la scara mica ambientul social. In opozitie cu această situatie, terorismul presupune actiuni violente, motivate public, premeditate, cu impact major asupra ambientului  social şi sunt indreptate asupra unor „tinte necombatante”, cei care le pun in practica fiind, in cele mai multe cazuri, "invizibili".

Daca implicarea grupanlor teroriste in toate etapele ce definesc traficul de droguri este aproape exclusa, se constata ca acestea pot fi prezente mai mult inceeace inseamna asigurarea unei protectii in legatura cu transportul drogurilor, depozitarea temporara, tranzitarea unei anumite regiuni, activitatea de productie in locatiile special amenajate, distributia într-o anumita regiune etc.. Dupa cum se poate constata, acest gen de activitati nu presupune manipularea drogurilor, dar sunt activitati care, in baza unor taxe de protectie, pot asigura fonduri pentru sustinerea gruparii teroriste aflata în discuţie.

0 alta modalitate practicata degruparile teroriste pentru obtinerea fondurilor necesare o constituie perceperea de taxede la conationali sau simpatizati care sunt implicaţi in traficul de droguri, in schimbul trecerii sub tacere a acestor activitati (mai ales in situatiile in care traficantii se afla in afara teritoriului national), situatie ce nu implica efectiv gruparea terorista respectiva in derularea traficului de droguri.

De asemenea, liderii unor grupari implicate în traficul de droguri pot decide să sustina financiar activitatile unor grupari teroriste care lupta pentru o cauza împartaşita şi de traficanti, legatura fiind de natura ideologico-culturala.

In acest context, devine din ce în ce mai clar faptul ca elementul de legatura dintre traficul de droguri şi terorism ramane banul, dezvoltarea unor conexiuni de profunzime între cele doua fenomene infractionale intrând in domeniul cazurilor particulare.

Un exemplu în acest sens îl constituie activitatile gruparilor insurgente din Columbia şi Burma, Armata Forţelor Revolutionare din Columbia (FARC) şi, respectiv, United Wa State Army (UWSA), care provin din structuri politice de orientare socialista, ce au activat legal in tarile respective. În prezent acestea, fiind în afara legii, lupta impotriva autoritatilor pentru instaurarea unei noi puteri politice, deruland activitati armate, inclusiv din cele specifice arsenalului gruparilor teroriste, avand ca principala sursa de finantare traficul international de droguri in care sunt implicate in mod activ.

0 alta situatie este cea a gruparilor teroriste care activeaza In Orientul Mijlociu (HAMAS, HEZBOLLAH etc.), fara a exista dovezi concludente privind implicarea lor in traficul international de droguri, dar care folosesc ca surse de finantare fonduri ce provin, in mod direct sau indirect, din traficul de droguri, legaturile stabilite în plan ideologic şi culturar intre liderii acestora şi cei ai unor grupari implicate în traficul de droguri fiind determinante.

În mod asemanator a fost finantat şi Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), mişcare politica revoluţionara a etnicilor kurzi înfiintata în anul 1974, care, în perioada anilor '80, a initiat o serie de activitati teroriste, existand indicii ca finantarea acestora a fost sustinuta de puternicele familii kurde implicate in traficul international cu heroina, mare parte a membrilor acestora fiind simpatizanţi ai PKK, dar nu participau direct la derularea activitatilor teroriste.

Complexitatea situatiei din Afganistan şi faptul ca o serie de exponenţi ai gruparii teroriste condusa de Osama bin Laden şi-au gasit adapost in regiune au determinat pe multi sa afirme ca teroriştii sunt implicaţi în traficul cu heroina afgana pentru a-şi asigura fondurile necesare existenţei şi continuarii luptei pentru cauza pe care au adoptat-o. La aceasta a contribuit şi faptul ca guvernul afgan nu reuşeşte sa exercite un control real şi eficient asupra intregului teritoriu, in anumite regiuni autoritatea liderilor religioşi fiind mult mai puternica, in contextul in care o parte dintre aceştia au legaturi directe cu traficantii de droguri.

Prin urmare, au existat voci care au sustinut faptul ca Afganistanul este un Darco-stat, aspect supradimensionat, in contextul in care guvernul afgan a intreprins o serie de masuri, fara precedent pe linia asigurarii stabilitatii interne a statului şi a instaurarii ordinei de drept, procese aflate in curs de derulare, care presupun in mod obiectiv şi o serle de compromisuri, eradicarea culturilor de mac şi stoparea traficului cu heroina fiind deziderate cu un orizont temporar indepartat.

Amploarea acestor activitati justifica temerile comunitatii internationale, fiind evident ca banii proveniti din droguri joaca un rol important in sustinerea luptei intreprinse de diverse grupari locale impotriva guvernului afgan şi a prezentei militare strmne, in contextul in care acestea nu dispun practic de prea multe alternative de finantare. Se estimeaza ca la nivelul anului 2003, gruparile care desfăsurau actiuni armate pe teritoriul afgan, multe avand exponenti ai talibanilor sau ai gruparii al-Qaida, au beneficiat pentru propria finantare de peste 150.000.000 $ proveniti din traficul de droguri.

Nu exista date certe cu privire la implicarea acestor grupari in traficuf de droguri, dar serviciile de informatii britanice şi americane au obtinut o serie de elemente care certifica existenta unor legaturi stabile, bine conturate, intre exponentii acestor grupari şi liderii celor implicate in traficul de droguri, aspecte1e ideologico-culturale fiind determinante in initierea şi mentinerea lor. Tot in plan informativ s-a conturat faptul ca nationalistul afgan Haji Juma Khan este principalul coordonator al traficului cu heroină afgană dispunand de o infrastructura care-i permite sa traficheze heroina, prin Pakistan, spre principalele piete europene şi sa furnizeze arme gruparilor teroriste care actioneaza pe teritoriul afgan, aflandu-se in legătura directa cu liderii acestora.

Aspectele prezentate vin sa confirme faptul ca traficul de droguri poate constitui una dintre principalele surge de finantare a terorismului international, dar nu existş dovezi evidente privind implicarea gruparilor teroriste in traficul de droguri. Elementul de legştura intre traficantii de droguri şi terorişti ramane banul, modalitatile in care se realizeaza efectiv finantarea acestora din urma fiind de o mare diversitate şi complexitate, proces in care spalarea bani lor proveniti din vanzarea drogurilor joaca un rol deosebit de important.

Finantarea gruparilor teroriste se poate realiza fie direct, cu bani proveniti din activitati specifice criminalitatii organizate, dintre care traficul de droguri şi perceperea unor taxe de protectie sunt dintre cele mai reprezentative, fie cu bani rezultati din activitati legale amorsate şi intretinute in multe situatii cu bani obtinuti ilegal in urma unor activitati de natura criminala, precum şi din donatii ale unor simpatizanti.

Trebuie avut in vedere faptul ca finantarea unei, actuni teroriste nu presupune sume foarte mari de bani (actiunea din 11 septembrie 2001 nu a ridicat costurile 13 mai mult de 500.000 $), dar finantarea unei grupari. teroriste presupune existenta unor importante sume de bani care sunt dirijate pentru organizarea activitatilor, recrutarea de noi membri, antrenarea şi echiparea acestora şi, in final, finantarea operatinilor. In paralel, marile grupari teroriste investesc importante sume de bani in campanii mediatice, actiuni de influentarea unor lideri politici şi derularea unor proiecte in plan social menite sa atraga noi simpatizanti.

In acest context, gruparile criminale sunt permanent preocupate pentru a gasi surse de finantare cat mai stabile, un rol important in aceasta directie jucandu-l derularea directa, dar mai ales prin intermediari (simpatizanti), a unor activitati economice care sa le asigure veniturile necesare şi sa mascheze provenienta initiala a banilor rezultati ,din activitati ilegale. Pentru aceasta gruparile teroriste apeleaza la expeti financiari care activeaza in cadrul unor firme special create, deruland o serie de tranzactii prin intermediul mai multor firme fantoma, ceea ce le asigura introducerea banilor in circuitul legal. Tot prin intermediul acestor firme sunt reciclati şi banii obfinuti de gruparile teroriste in urma unor donatii venite de la simpatizanti sau a colectarii unor taxe de protectie, casele de schimb valutar aflate sub controlul direct sau indirect al gruparilor teroriste jucand un rol deosebit de important in aceste activitati.

0 alta practica pentru efectuarea unor plati, uzitata mai ales in Orientul Apropiat şi cel Mijlociu, vizeaza folosirea sistemelor financiare informale (hawala), care se bazeaza pe existenta unui lant de brokeri ce realizeaza tranzactii cu bani, cash in baza unor conventii preexistente, intre aceştia fiind stabilita şi indelungata cooperare bazata pe relaţii de incredere ce ţine, in general, de legaturile de rudenie dintre ei. De asemenea, pot fi folosite şi bancile islamice, care opereaza mai ales in Asia şi Africa, a căror functionare are la baza strict legea islamică ceea ce implica inexistenta unor norme de prevenire a spalarii banilor şi a controalelor executate de autoritatile fiscale ce opereaza in aceasta directie.

Intrcat, la nivel international, au fost declanşate o serie de mecanisme menite sa identifice şi sa blocheze sursele de finanşare a gruparilor teroriste, acestea incearca sa se deşeze cat mai mult de activitatile ilegale care pot intra in vizorul autoritaţilor, sens in care apeleaza la intermediari, mai ales din randul simpatizantilor conationali care locuiesc de mai multa vreme in strainatate şi nu au intrat in nici un fel in atentia autoritatilor.

Acest aspect de relativa noutate ingreuneaza şi mai mult sarcina autoritaţilor pe linia depistarii şi blocarii surselor de finantare a gruparilor teroriste, devenind din ce in ce mai clara necesitatea derularii unor actiuni de cooperare la nivel regional şi international, sustinute de apbrtul discret, dar eficient, al serviciilor de informaţii.

Aspectele prezentate in cadrul acestei lucrari au incercat sa evidentieze principalele repere ce definesc cadrul de manifestare al traficului şi consumului de droguri in actualul context socia-politic international.

 Incercarile de limitare şi chiar interzicere a productiei şi consumului de droguri a intampinat o serioasa opozitie determinata atat de considerente de ordin cultural, cat mai ales de considerente de ordin economic, satisfacerea cererii şi valorificarea ofertei determinand aparitia primelor nuclee ale gruparilor crişnale spşializate In traficul de droguri. Masurile cu privire la traficul şi consumul de droguri, adoptate treptat, la nivel regional $i ulterior international, de autoritatile din majoritatea statelor lumii, au determinat, pentru punerea lor In practica, crearea unei adevacate infrastructuri institutionale şi dirijarea unor importante fonduri pentru functionarea acesteia, putandu-se vorbi la ora actuala de un adevacat razboi declanşat impotriva traficului şi consumului de droguri.

Rezultatele tuturor acestor masuri sunt greu de evaluat, in ciuda unor succese de moment, fenomenele traficului şi consumului de droguri derulandu-se in continuare cu intensitate crescuta, eliminarea unor furnizori de droguri de pe pietele internationale ale toxicomanilor generand, pentru satisfacerea cererii, aparitia altora sau intensificarea activitatii celor deja existenti.

Cateva exemple in acest sens vizeaza mutatiile survenite in ceea ce priveşte productia de heroina in state cu traditie in domeniu, precum Tailanda şi Pakistan, scaderea nivelului acesteia ca urmare a masurilor dure adoptate de autoritatile locale, cu sprijin international, fiind compensata de creşterea productie in Afganistan şi mentinerea la un nivel ridicat in Burma. 0 situatie asemanatoare se intalneşte şi in America de Sud, unde scaderea productiei de cocaina in Bolivia şi Peru, determinata de masurile intreprinse de autoritati, a fost compensata de creşterea acesteia in Columbia, dar şi de aparitia unor mici producatori in tarile vecine care anterior nu erau cunoscute in acest domeniu. Acolo unde aceste compensari nu s-au putut face printr-o contrabalansare a productie la nivel regional, a aparut in mod natural, guvemata de legea cererii şi ofertei, alternativa drogurilor sintetice.

In fapt, toate aceste contrabalansari asigura la nivel global o pastrare a echilibrului dintre cerere şi oferta, in conditiile in care interesele de natura financiara ce se regasesc in spatele traficului de droguri determina exercitarea unor presiuni deosebite pentru perpetuarea fenomenului. In aceste conditii se ridica din ce in ce mai des problema eficientei luptei impotriva traficantilor de droguri, in contextul in care, eradicarea fenomenului s-ar realiza de la sine daca ar disparea cererea. Sigur ca aceasta solutie este imposibil de materializat, dar in ultimii ani, la nivel international, s-a alocat o tot mai mare atentie, precum şi fondurile necesare, diminuarii cererii de droguri la nivel mondial, un rol important in acest sens avandu-l educatia populatiei, in general, şi a consumatorilor de droguri in particular.

0 solutie mult mai indrazneata, insa, incepe sa se intrevada din ce in ce mai mult şi vizeaza abordarea intr-o maniera mult mai relaxata din punct de vedere legal a consumului unei anumite categorii de droguri, asemanator consumului de alcool şi tutun. Aceasta solutie vizionara capata din ce in ce mai multi adepti, mai ales la nivel european, "modelul olandez" fiind tot mai des evocat ca o reuşita in domeniu.

Un prim pas in aceasta directie l-a constituit impartirea drogurilor in doua mari categorii - droguri putemice şi droguri uşoare, functie de efectele pe care le genereaza asupra organismului uman şi inducerea starii de dependenta. 0 prima consecinta a acestui demers a constituit-o faptul ca, din punct de vedere al raspunderii penale, in multe state europene, consumul individual de droguri uşoare, cu referire expresa la consumul de cannabis, beneficiaza de o oarecare toleranta, mergand pana la permiterea consumului in locatii şi conditii bine definite, in tari precum Olanda, Elvetia, Marea Britanie etc..

Consumul de droguri in randul tinerilor şi mai ales in randul copiilor este o prioritate in raport cu cel in randul adultilor, consumul de droguri uşoare este de mai mic interes decat consumul de droguri putemice, consumul de droguri in grup şi in locuri publice este o prioritate in raport cu cel individual şi in locuri private, consumul ocazional de droguri nu prezinta acelşi interes precum consumul sistematic sau dependenta de droguri etc.. 

Daca in problema consumului de droguri, din punct de vedere legal, se poate vorbi deja de un tratament diferentiat in ceea ce priveşte tipurile de droguri folosite şi contextul in care se utilizeaza acestea, referitor la traficul de droguri abordarea este tranşanta şi se deruleaza strict in parametrii stabiliti de legea penal a, fiind luate in discutie atat implicatiile directe, cat şi cele indirecte generate de materializarea fenomenului. In acest sens, trebuie avut in vedere, in primul rand, activitatile de spalare a bani lor proveniti din traficul de droguri, precum şi posibilitatea utilizarii, cel putin a unei parti a acestora, pentru finantarea altar activitati ilegale, de natura criminala, inclusiv terorismul international.

Bibliografie:

·         George-Marius Tical – “Crima Organizata si Terorismul”, Ed Fundatiei Universitare “Dunarea de Jos”, Galati, 2006

·         Traian Liteanu, Teodoru Stefan, Constantin Stoica – “Traficul de Droguri. Repere, dimensiuni si perspective”, Ed. ANI, Bucuresti, 2005