Joc secund

Joc secund "Testament" face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica, alaturi de "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga si "Joc secund" de Ion Barbu. -> poezia este atasata in fruntea primului volum arghezian, "Cuvinte potrivite" (1927) si are rol de program (manifest) literar, realizat insa cu mijloace poetice. -> este o arta poetica deoarece autorul isi exprima propriile convingeri despre arta literara, despre menirea literaturii, despre rolul artistului in socitate. -> este o arta poetica moderna deoarece in cadrul ei apare o tripla problematica specifica liricii moderne : transfigurarea socialului in estetic, estetica uratului, raportul dintre inspiratie si tehnica poetica. -> tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipoztaza de mestesug, creatie lasata ca mostenire unui fiu spiritual. -> textul poetic apare in mai multe ipostaze "noi" "eu" (tatal-fiul) / in dialog imaginal initial, "de la strabunii mei pana la tine, / in relatia "strabuni" eu-tu), Robul-Domnul / in finalul poeziei. -> marcile subiectivitatii sunt : pronumele personale, adjectivele posesive, verbele la persoana I si a II a singular. -> titlul poeziei are dubla acceptie : una denotativa si alta conotativa. In sens propriu (denotativ) cuvantul-titlu desemneaza un act juridic intocmit de o persoana prin care aceasta isi exprima dorintele ce urmeaza a-i fi indeplinite dupa moarte, mai cu seama in legatura cu transmiterea averii sale. -> in acceptie religioasa, cuvantul face trimitere la cele doua mari parti ale Bibliei (Vechiul Testament si Noul Testament), in care sunt concentrate invataturile proorocilor si apostolilor adresate omenirii. Din aceasta acceptie religioasa deriva si sensul conotativ al termenului pe care intalnim in poezie. Astfel creatia argheziana devine o mostenire spirituala adresata urmasilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului. -> textul poetic este structurat in sase strofe cu numar inegal de versuri, incalcarea regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. -> metafora "carte" are un loc central in aceasta arta poetica, fiind un element de recurenta. -> "cartea" / creatia poetica si poetul / creatorul / "eu" se afla in stransa legatura, verbele la persoana I singular avand drept rol definirea metaforica a actualului de creatie poetica, a rolului poetului : (am invit, am prefacut, facui, am luat, am pus, am facut, iscat-am. Strofa 1 -> incipidul conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual contine ideea mostenirii spirituale "un nume adunat pe-o carte" care devine simbol a identitatii optinute prin cuvant. -> conditia poetului este concentrata in versul : "decat un nume adunat pe-o carte", iar poezia apare ca un bun spiritual : "Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte . . ." -> metafora "seara razvatita" face trimitere la trecutul zbuciumat al stramosilor, care se leaga de generatiile viitoare, prin "carte", creatia poetica treapta a prezentului. "In seara razvatita care vine / De la strabunii mei pana la tine". -> enumeratia "rapi si gropi adanci" ca si versul "Suite de batranii mei pe branci" sugereaza drumul dificil al cunoasterii si al acumularilor strabatute de inaintasi. -> formula de adresare "fiule", desemneaza un potential cititor, poetul indentificandu-se in mod simbolic, cu un tata, cu un mentor al generatiilor urmatoare. Strofa 2 -> "cartea", creatia elaborata cu truda de poet este numita "hrisovul vostru cel dintai", cartea de capatai a urmasilor. -> "cartea" - "hrisov" are pentru generatiile viitoare valoarea unui document fundamental, asemeni Bibliei sau unei marturisiri istorice, un document al existentei si al suferintei stramosilor. Straofa 3 -> ideea centrala din ce-a de a treia strofa este transformarea poeziei intr-o lume obiectuala. -> astfel "sapa", unealta folosita pentru a lucra pamantul devine "condei", unealta de scris iar "brazda" devine "calimara" munca poetului fiind numai ca material intrebuintat astfel decat a inaintasilor lui tarani. Strofa 4 -> debuteaza cu o confesiune lirica : "Am luat ocara si torcand usor / Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure". -> poetul face ca versurile lui sa exprime imagini sensibile, dar si sa stigmatizeze raul din jur ("sa injure"). Strofa 5 -> in aceasta strofa apare ideea transfigurarii socialului in estetic prin faptul ca durerea, revolta sociala sunt concentrate in poezie, simbolizata prin "vioara" instrument mult mai raspandit pentru universul taranesc decat pentru clasica lira : "Durerea voastra surda si amara / O gramadii pe-o singura vioara, / Pe care ascultand-o a jucat / Stapanul ca un tap injunghiat. -> Arghezi introduce in literatura romana estetica uratului , concept pe care il preia de la scriitorul francez Charles Baudelarie. -> pentru Arghezi, poezia reprezinta un mijloc de de razbunare a suferintei inaintasilor : "Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte / Si izbaveste-ncet pedepsitor / Odrasla vie-a crimei tuturor. Ultima strofa -> evidentiaza faptul ca muza, arta contemplativa, "Domnita", "pierde" in favoarea mestesugului poetic. "Intinsa lenesa pe canapea / Domnita sufera in cartea mea". -> poezia este rezultatul inspiratiei, a harului divin, "slova de foc", cat si rezltatul mestesugului, al trudei poetice "slova faurita" -> conditia poetului este redata in versul "Robul a scris-o, Domnul o citeste" , artistul este un "rob" in slujba cititorului "Domnul" Poezia "Testament" este o arta poetica de sinteza pentru orientarile poeziei interbelice cu elemente traditionaliste si moderniste.