vineri, 6 iulie 2012

ARGUMENT În aceasta lucrare am încercat sa ating cât mai multe puncte importante ale amigdalite acute si sa încerc sa ajut pacientii care au fost afectati de ea. In perioada stagiului practic efectuat la Spitalul Municipal de Urgenta „E. Beldiman” am avut ocazia sa ingrijesc pacienti cu acest diagnostic, beneficiind de sprijimnul echipei medicale in efectuarea tehnicilor de ingrijire si sunt sigura ca aceste notiuni practice alaturate celor teoretice acumulate la nivelul scolii imi vor fi utile in desfasurarea activitatii ca viitor asistent medical. Amigdalita este contagioasa la contactul apropiat cu o persoana infectata, principalul factor de risc pentru fiind contactul apropiat cu o persoana infectata. Picaturi contagioase ce contin agenti patogeni ajung in aer atunci cand o persoana infectata respira, tuseste sau stranuta; infectia apare prin inspirarea aerului ce contine aceste particule infectante. Cu toate ca amigdalita poate fi vindecata si fara tratament, o infectie streptococica netratata conduce la complicatii importante cum ar fi reumatismul articular acut (boala inflamatorie provocata de actiunea toxinelor streptococului beta hemolitic grup A, care provoaca o inflamatie a articulatiilor mari si a inimii). Astfel putem afirma ca educatia pentru sanatate a populatiei este foarte importanta in prevenirea transmiterii bolii. Ca si viitor asistent medical am inteles rolul meu in aceasta educatie pentru sanatate, in mod special in colectivitatile de copii unde parintii accepta cu greutate faptul ca acesti copii trebuie izolati la domiciliu in perioadele acute de boala pentru a evita cresterea numarului micilor pacienti din respectiva colectivitate. Asistenta medicala detine o pozitie foarte importanta in ingrijirea acestor cate¬gorii de bolnavi. pentru a-si indeplini menirea, nu trebuie sa se multumeasca sa cunoasca si sa aplice, chiar perfect, diferitele tehnici de ingrijire a bolnavului, ci trebuie sa cunoasca notiuni teoretice, care sa-i permita depistarea unui semn precoce, interpretarea acestuia si, daca este nevoie, chiar interventia in situatiile in care viata bolnavului depinde de cunostintele sale. Practicarea profesională a nursingului medical solicită în permanenţă o atitudine pozitivă pentru perfecţionare, informare şi performanţă în însuşirea noilor metode de îngrijire. Asistentul medical are sarcina de a fi în serviciul sǎnǎtǎţii individului, al familiei şi al societǎţii, coordonându-şi acţiunile împreunǎ cu membrii altor profesii din echipa medicala. CAPITOLUL I ANATOMIA SI FIZIOLOGIA CĂILOR RESPIRATORII SUPERIOARE Aparatul respirator asigură pătrunderea aerului oxigenat în organism şi eliminarea bioxidului de carbon rezultat al proceselor vitale. Este format din caile respiratorii si plamâni. Caile respiratorii sunt împartite topografic în doua grupe: - caile respiratorii superioare reprezentate de cavitatea nazala, faringe, larige si trahee - caile respiratorii inferioare reprezentate de ramificatiile bronsice. Fig. 1 Organele respiratorii 1 – fose nazale 5 – trahee 2 – cavitatea bucală 6 - bronhii 3 – faringe 7 – branhiole 4 – laringe 8 - plămânii 1.1 Anatomia căilor respiratorii superioare CAVITATEA NAZALĂ Este divizata în doua parti printr-un perete median, dispus antero-posterior, numit sept nazal. Acesta are o parte anterioara, cartilaginoasa si o parte posterioara, osoasa. Anterior, se patrunde în cavitatea nazala prin doua orificii numite narine, care se continua cu vestibulul nazal (o zona dilatata al carei tegument contine fire de par). Posterior de vestibul este cavitatea nazala propriu-zisa (fosele nazale) captusita cu mucoasa nazala. Mucoasa are doua regiuni: o regiunea olfactiva asezata postero-superior. Aici se gaseste segmentul periferic al analizatorului olfactiv o regiunea respiratorie ocupa restul cavitatii, este foarte bine vascularizata, are un epiteliu ciliat si contine glande mucoase. Pe peretele lateral al foselor nazale se gasesc trei lame osoase asezate cu axul lung antero-posterior, numite cornete nazale (cornetul superior, mijlociu si inferior). Aceste lame sunt concave inferior si limiteaza în concavitate trei spatii numite meaturi nazale: superior, mijlociu si inferior. Cavitatea nazala se deschide posterior în nazofaringe prin doua orificii numite choane. Sinusurile paranazale sunt cavitati în oasele din vecinatatea cavitatii nazale. Sunt captusite cu o mucoasa de tip respirator si comunica cu cavitatea nazala. Sinusul maxilar este cel mai mare. Se gaseste în grosimea osului maxilar. Se deschide în meatul nazal mijlociu. Sinusul frontal se gaseste în grosimea osului frontal. Se deschide în meatul nazal mijlociu. Sinusul etmoidal din grosimea corpului osului etmoid este format din mai multe cavitati numite celule etmoidale. Acestea se deschid în meaturile superior si mijlociu. Sinusul sfenoidal se gaseste în corpul osului sfenoid, inferior de saua turceasca. Se deschide pe peretele superior al cavitatii nazale. FARINGELE Este un segment sub forma de palnie, cu orificiul mic in partea inferioara si comunica cu laringele si esofagul. Are in componenta sa musculatura striata, avand rol de a separa cele doua cai: calea digestiva si cea respiratorie. Faringele este situat anatomic la incrucisarea cailor aeriene si digestive. Este prevazut cu o abundenta de foliculi limfatici care fac legatura cu cele trei amigdale: palatine, linguala si faringiana care formeaza inelul limfatic al lui Waldayer. LARINGELE Este un organ cavitar cu schelet cartilaginos. Laringele are trei cartilaje pereche numite aritenoide, corniculate si cuneiforme. Are si trei cartilaje nepereche numite tiroid, cricoid si epiglota. Cartilajul tiroid (marul lui Adam). Este cel mai voluminos. Are forma unei carti deschise posterior si cuprinde între lamele sale (corespunzatoare copertilor cartii) cavitatea laringiana. Se articuleaza inferior cu cartilajul cricoid. Acesta seamana cu un inel cu pecetea dispusa posterior (pecetea se numeste lama cricoidului). Epiglota este un cartilaj ovalar. Este asezata antero-superior de tiroid. Acopera cavitatea laringelui în timpul deglutitiei. Cartilajele aritenoide se articuleaza cu partea superioara a lamei cricoidului. Au forma de piramida triunghiulara pe care se prind corzile vocale. Capatul ante¬rior al corzilor vocale se insera în unghiul posterior dintre lamele tiroidului. Spatiul dintre corzile vocale se numeste glota. Cartilajele corniculate si cuneiforme, de dimensiuni mici, se gasesc la vârful aritenoidelor. Muschii laringelui: o muschiul cricotiroidian cu originea pe cricoid si insertia în partea posterioara a tiroidului. Este inervat de nervul laringeu superior. Actiune: prin balansarea antero-posterioara a tiroidului si cricoidului, tensio¬neaza sau relaxeaza corzile vocale. o muschiul vocal, cu originea pe tiroid si aritenoid si insertia pe corzile vocale. Produce vibratii ale corzilor vocale. o muschi dilatatori ai glotei; o muschi constrictori ai glotei. Configuratie interna La interior, cavitatea laringelui este captusita de mucoasa. Corzile vocale ridica pe peretii laterali cele doua perechi de plici vocale (o pereche false si o pereche adevarate). Astfel, cavitatea laringelui este împartita în trei etaje: vestibulul (superior), ventriculul (între plici) si cavitatea infraglotica (inferior). Inervatia senzitiva si motorie a laringelui provine din nervul vag prin nervii laringieni superiori si inferiori: vascularizatia laringelui se face prin ramuri laringiene din arterele si venele tiroidiene superioare si inferioare. Limfa laringelui dreneaza în ganglionii limfatici cervicali profunzi din jurul venei jugulare interne. TRAHEEA Este un organ tubular. începe la nivelul vertebrei C6 si se termina în torace, la nivelul vertebrei T4, unde se bifurca în cele doua bronhii principale. Are o lungime de aproximativ 10-12 cm si un diametru de aproximativ 1,5 cm. Topografic, are o parte cervicala si una toracica. Configuratie si structura. Traheea are un schelet fibrocartilaginos, finul formata din suprapunerea unor cartilaje cu aspect inelar, incomplete poslenor Cartilajele sunt unite între ele prin ligamente inelare si sunt complclulc poslnmi de o membrana fibroasa (este posibila, astfel, trecerea bolului alimentar prin i'soliigul asezat posterior). La interior, traheea contine o mucoasa cu glande seromucoasc si cpileliu cilindric ciliat. 1.2. Fiziologia aparatului respirator superior Pătrunderea aerului în plămâni se face prin căile aeriene superioare iar schimbul de gaze se face la nivelul alveolelor repectând legea difuziunii gazelor. Respiraţia se face în doi timpi: inspiraţia şi expiraţia, alternanţa lor dă ciclul respirator: un ciclu are durata de 3 secunde din care o secundă inspiraţia şi două secunde expiraţia. Frecvenţa respiratorie în repaus : o nou născut – 40 cicluri/minut; o copil de 8-10 ani – 30 cicluri/minut; o adult peste 30 – 40 de ani – 12 –14 cicluri/minut. Modificările fiziologice ale frecvenţei respiratorii pot fi modificate în funcţie de nevoile organismului. Creşterea ritmului respirator peste 20 respiraţii/minut se numeşte tahipnee iar scăderea ritmului respirator sub 10 respiraţii/minut se numeşte bradipnee. 1.3. Rolul si functiile amigdalelor La nivelul cailor respiratorii superioare se afla doua formatiuni mici, ovale, de forma unor migdale, care fac parte din sistemul limfatic (o multime de vase care transporta in corp limfa, un lichid albicios care contine globule albe, proteine si grasimi). Amigdalele apara, impreuna cu alte glande mici (adenoidele), corpul de microbii invadatori. Amigdalele cresc in mod treptat, incepand inca de la nastere si ajung, la varsta de 7 ani, la marimea lor maxima. Spre viata adulta, incep sa se micsoreze si, uneori, dispar cu totul, explicandu-se astfel de ce amigdalita - inflamatiile acestor glande apare mai frecvent la copii. Rolul normal, fiziologic al amigdalelor palatine (si de fapt al intregului lant limfatic Waldeyer) este de creare si dezvoltare a mecanismului de aparare imun, care se realizeaza prin agresiuni repetate din partea unor factori externi (fizici sau patogeni). In clipa in care amigdalele, care apara neincetat caile respiratorii superioare sunt covarsite de atacul microbian, (de obicei streptococul) se produce inflamarea lor. Fig. 3 Pozitionarea amigdalelor CAPITOLUL II AMIGDALITA 2.1. Definiția Amigdalita este o infectie sau inflamatie a amigdalelor palatine. Amigdalele sunt mase de tesut limfatic situate de o parte si de alta a gatului, deasupra si in spatele limbii, facand parte din sistemul imun al organismului. Amigdalita reprezinta inflamatia faringelui (care intereseaza intreaga histostructura a organului-toate straturile) precum si totalitatea foliculilor limfatici izolati situati la nivelul faringelui care prin gruparea lor formeaza amigdalele: palatine, faringiana, linguala si tubare. Dintre acestea cel mai des intalnita in practica ca si afectare este amigdala palatina. 2.2. Etiologie Principalele cauze de amigdalite sunt cele virale si bacteriene. Bacteria cel mai des implicata in producerea amigdalitelor este streptococul beta-hemolitic grup A, care produce de asemenea si angina streptococica. Alte cauze de amigdalite, rar intalnite la persoanele cu un sistem imunitar sanatos, pot fi cele parazitare si fungice. 2.3. Factori de risc Principalul factor de risc pentru amigdalite este contactul apropiat cu o persoana infectata. Picaturi contagioase ce contin agenti patogeni ajung in aer atunci cand o persoana infectata respira, tuseste sau stranuta; infectia apare prin inspirarea aerului ce contine aceste particule infectante. Infectia poate aparea de asemenea in cazul in care agentii patogeni ajung pe piele sau obiecte care vin in contact cu gura, nasul, ochii sau alte membrane mucoase. Obstructia nazala determina aparitia unei respiratii de tip oral, fapt ce creste riscul de amigdalita. Cu toate ca nu exista o dovada clara care sa indice o implicare a fumului de tigara in producerea amigdalitelor, s-a constatat o incidenta crescuta a amigdalectomiilor, procedeu chirurgical de indepartare a amigdalelor palatine, la copiii expusi fumului de tigara. 2.4. Clasificarea anginelor  anginele virale (rosii) sunt anginele determinate de virusuri printre care cel mai frecvent este virusul gripal si virusurile APC - adenoido-faringo-conjuctivale - denumite astfel intrucat manifestarile clinice intereseaza pe langa faringe si tesutul adenoidian si conjunctivele. Mai rar (predominent la copii) le putem intalni ca si manifestare in cadrul bolilor infectocontagioase; intalnim angine acute in oreion, rujeola, poliomielita, etc. De retinut - Anginele virale slabesc rezistenta locala la infectii, pregatind terenul pentru anginele bacteriene (eritemato-pultacee).  angina eritemato-pultacee este de asemenea o boala contagioasa determinata cel mai frecvent de streptococul betahemolitic de grup A (60%), si mai putin frecvent de stafilococ, pneumococ, Klebsiella pneumoniae. Alte tipuri de angine mai rar intalnite in practica sunt: o anginele cu false membrane o anginele ulceroase o anginele ulceronecrotice Deci cel mai frecvent in practica curenta sunt anginele virale determinate in special de virusurile gripale si APC. Ele favorizeaza local suprainfectiile bacteriene determinate in special de streptococul beta hemolitic de grup A. 2.5. Mod de transmitere In mod normal mediul orofaringian este populat cu o flora microbiana polimorfa care traieste in stare de echilibru cu formatiunile limfoide de aparare buco-faringiene. Dintre acesti germeni unii sunt potential patogeni, adica devin agresivi si virulenti in conditiile scaderii capacitatii de aparare ale gazdei. Amigdalita este contagioasa la contactul apropiat cu o persoana infectata. Picaturi contagioase ce contin agenti patogeni ajung in aer atunci cand o persoana infectata respira, tuseste sau stranuta; infectia apare prin inspirarea aerului ce contine aceste particule infectante. Infectia poate aparea de asemenea in cazul in care agentii patogeni ajung pe piele sau obiecte care vin in contact cu gura, nasul, ochii sau alte membrane mucoase. Simptomele debuteaza de obicei dupa 2-5 zile de la expunerea fata de agentul infectant. Amigdalita de cauza streptococica este contagioasa inca din primele faze ale bolii si fara instituirea unui tratament poate ramane asa timp de doua saptamani. Tratamentul antibiotic scurteaza perioada de contagiozitate, o persoana infectata nefiind contagioasa dupa instituirea unui tratament de cel putin 24-48 ore. 2.6. Simptomatologie Principalul simptom al amigdalitelor este prezenta gatului inflamat si dureros la care sa mai adauga alte simptome aditionale. Pot sa fie prezente toate sau cateva din urmatoarele simptome: febra, respiratie urat mirositoare, congestie nazala si guturai, noduli limfatici imflamati, amigdale rosii si inflamate acoperite total sau partial cu puroi, dificultati la inghitire, cefalee (dureri de cap), dureri abdominale, suprafete sangerande pe suprafata amigdalelor, prezenta culturilor bacteriene pe suprafata amigdalelor. Cand inflamatia gatului este insotita de simptome de tip gripal ca si congestia nazala (aflux excesiv de sange la nivelul nasului), catar (secretii apoase nazale) nazal, stranut si tuse, etiologia este cel mai probabil virala. Infectia virala a amigdalelor se vindeca de obicei fara tratament in aproximativ doua saptamani. Inflamatia gatului acompaniata de febra peste 38,3 C, brusc instalata (febra usoara sau subfebrilitatile pot indica o infectie virala) si cresterea in volum a nodulilor limfatici, indica de obicei o infectie bacteriana. Prezenta acestor simptome impune consultul medical de specialitate pentru stabilirea diagnosticului, deoarece exista riscul faringitei streptococice. Cu toate ca angina streptococica este vindecabila de obicei fara tratament, o infectie streptococica netratata conduce la complicatii importante cum ar fi reumatismul articular acut (boala inflamatorie provocata de actiunea toxinelor streptococului beta hemolitic grup A, care provoaca o inflamatie a articulatiilor mari si a inimii). Este necesar consultul medicului specialist in una din urmatoarele situatii: o inflamatia gatului insotita de cel putin doua din urmatoarele semne de infectie bacteriana: o febra 38,3 C sau mai inalta o depozite alb-galbui pe suprafata amigdalelor o amigdale sensibile si inflamate o noduli limfatici cervicali (noduli prezenti in zona gatului) inflamati o dureri abdominale si cefalee (dureri de cap) o durere severa o dificultati severe la inghitit o durere localizata numai pe o parte a gatului o amigdalita sau inflamatia gatului aparuta dupa contactul cu o persoana infectata o prezenta a cel putin cinci episoade de amigdalita pe an desi tratamentul adecvat a fost aplicat o persistenta respiratiei orale, a sforaitului sau a unei voci nazale, groase, ragusite o semne de deshidratare precum uscarea gurii si a limbii si oligurie (prezenta unui volum urinar scazut). o 2.7. Fiziopatologie Amigdalitele produse de virusi dureaza in mod normal intre patru si zece zile; infectia bacteriana dureaza putin mai mult. Daca simptomele includ inflamatia gatului, febra peste 38,3 C si noduli limfatici inflamati, etiologia este cel mai probabil streptococica. Angina streptococica, diagnosticata prin consult medical de specialitate, impune urmarea unui tratament antibiotic. In unele cazuri, amigdalitele se pot croniciza. Indepartarea chirurgicala a amigdalelor (amigdalectomia) poate fi recomandata pacientilor, tinand cont de trecutul lor de boala faringo-amigdaliana precum si de anamneza si examenul obiectiv. 2.8. Diagnostic Diagnosticul amigdalitei este rezultatul unui istoric personal al bolii, alaturi de examenul obiectiv al gatului. Un istoric exact al bolii este necesar pentru a determina caracterul recurent al bolii, fapt care poate afecta optiunea terapeutica. In cazul in care simptomele sunt sugestive pentru angina streptococica, medicul specialist va confirma diagnosticul prin efectuarea unei culturi bacteriene. Diagnosticul se confirma in cazul in care sunt prezente trei sau patru din urmatoarele semne sau simptome: o febra o depozite albe sau galbui pe suprafata amigdalelor (exudat amigdalian) sau in jurul lor o noduli ganglionari inflamati sau sensibili la nivelul gatului o absenta tusei sau stranutului. Daca este suspectata infectia streptococica, medicul specialist va confirma diagnosticul prin realizarea unui test rapid streptococic si/sau efectuarea unei culturi bacteriene. Ambele teste sunt usor de realizat in cadrul cabinetului medical iar avantajele si dezavantajele acestor proceduri sunt discutate impreuna cu pacientul, pentru a stabili metoda cea mai potrivita de diagnosticare. In functie de rezultatul acestor teste se va initia sau nu tratamentul antibiotic. Rezultatul acestor investigatii impreuna cu un istoric personal si precis al bolii vor fi luate in considerare in decizia de indepartare chirurgicala a amigdalelor (amigdalectomie). Amigdalita acuta este frecventa la copii in lunile reci si se manifesta zgomotos prin: o febra o curbatura o stare generala alterata o dureri la deglutitie care determina pe copil sa refuze mancarea o faringele este rosu (eritematos) o amigdalele sunt marite de volum si acoperite cu puncte albe de puroi o exudatul faringian pune in evidenta microbii, de obicei streptococii 2.9. Tratament Amigdalitele, au cel mai frecvent o etiologie virala, avand o evolutie favorabila in lipsa tratamentului, infectia rezolvandu-se de la sine. In cazul in care etiologia amigdalitelor este streptococica este necesar instituirea tratamentului antibiotic. Sunt de remarcat semne si simptome ce evidentiaza aceasta etiologie (streptococica) cum ar fi semnele de deshidratare (uscaciunea gurii si a limbii) sau simptome ce indica o complicatie (dureri la nivelul urechii). Amigdalitele de etiologie virala - au o evolutie spontana, rezolvandu-se de la sine fara a fi necesar instituirea tratamentului antibiotic. Virusul Ebstain-Barr, responsabil de producerea mononucleozei infectioase, este implicat si in etiopatogenia amigdalitelor a caror evolutie, in acest caz, este asemanatoare cu infectia produsa de bacterii, perioada de remitere fiind prelungita la cateva saptamani sau mai mult. Tratamentul ambulator folosind gargara cu apa sarata, lichide calde si medicamente antialgice la copiii peste sase luni ajuta la ameliorarea disconfortului. Antialgicele cum sunt acetaminofenul si ibuprofenul, administrate la copii inlocuiesc de obicei aspirina. Nu este recomandata folosirea aspirinei inainte de varsta de 20 de ani datorita legaturii acesteia cu inducerea sindromului Reye. Administrarea acetaminofenului inaintea varstei de sase luni se va face numai la indicatia medicului specialist. Multe dintre medicamentele administrate fara prescriptie medicala cum ar fi antisepticele orale, decongestivele nazale sau antihistaminicele, datorita anumitor ingrediente pe care le contin, nu si-au dovedit eficacitatea in ameliorarea disconfortului, nefiind recomandate la copiii cu amigdalita acuta. Amigdalitele de etiologie bacteriana - tratamentul recomandat este cel antibiotic. Cu toate ca si amigdalitele bacteriene se vindeca de obicei spontan, tratamentul antibiotic previne aparitia complicatiilor poststreptococice care pot aparea dupa o infectie streptococica netratata. In cazul instituirii tratamentului antibiotic, acesta trebuie urmat dupa indicatiile directe ale medicului specialist. Perioada administrarii antibioticelor este exact cea prescrisa de medic, chiar daca simptomele dispar de la inceputul tratamentului. Daca perioada de administrare a antibioticelor nu este respectata, bacteriile vor dezvolta rezistenta la medicamentul respectiv si acesta isi va pierde actiunea terapeutica la urmatoarea administrare. Tratament ambulator Scopul tratamentului ambulator pentru amigdalitele de etiologie virala este controlul simptomelor in timp ce sistemul imunitar lupta pentru neutralizarea infectiei. Cuprinde masuri de ameliorare a disconfortului dat de inflamatia gatului si de simptomele gripale: o secretiile nazale o congestia nazala o tusea o stranutul Gargara cu apa sarata (1,2 ml. sare la 118,3 ml. apa calduta) de cateva ori pe zi, consumul de lichide calde si administrarea de medicamente antialgice eliberate fara reteta medicala (acetaminofenul) amelioreaza disconfortul datorat inflamatiei. Antialgicele sunt recomandate numai copiilor peste sase luni. Nu este recomandata folosirea aspirinei inainte de varsta de 20 de ani datorita legaturii acesteia cu inducerea sindromului Reye. Tabletele antialgice orale sunt recomandate adultilor in scopul ameliorarii simptomelor dar se contraindica folosirea lor la copii datorita riscului de inec. Inflamatia gatului acompaniata de febra peste 38,3ºC, brusc instalata (febra usoara sau subfebrilitatile pot indica o infectie virala) si cresterea in volum a nodulilor limfatici indica de obicei o infectie bacteriana. Repausul la domiciliu este necesar in primele doua zile de tratament antibiotic deoarece contagiozitatea persista in aceasta perioada. Tratament chirurgical Amigdalectomia (indepartarea chirurgicala a amigdalelor) este considerata o alegere terapeutica in cazul in care apar complicatii serioase, infectii recurente sau infectii cronice care nu raspund tratamentului conservator si afecteaza activitatea zilnica. Acest procedeu este considerat de electie numai dupa ce medicul specialist considera ca istoricul bolii si starea generala permit acest lucru. Pentru unii copii amigdalectomia este un procedeu care poate imbunatatii calitatea vietii. Cel mai probabil vor beneficia de amigdalectomie acei copii care prezinta: o cinci sau mai multe episoade de amigdalita pe an sau au infectie recurenta de cel putin doua ori pe an, cel putin doi ani consecutiv o infectia prelungeste repausul la domiciliu, interfereaza cu somnul sau cu activitatea zilnica o amigdalita cu durata de peste trei luni, care nu raspunde la tratamentul medicamentos o obstructia cailor aeriene o dificultati la inghitire o dificultati in vorbire datorita obstructiei nazale o sangerari abundente ale amigdalelor Cu toate ca indepartarea chirurgicala a amigdalelor (amigdalectomia) ramane un procedeu frecvent utilizat, in special la copii, momentan nu este la fel de utilizat ca si in trecut. Amigdalele sunt componente ale sistemului imun si numeroase studii au aratat ca reducerea in viitor a infectiilor prin amigdalectomie nu este atat de semnificativa cat sa acopere riscurile interventiei chirurgicale. Infectiile tractului respirator superior si amigdalitele sunt mai frecvente la copii si scad pe masura inaintarii in varsta. Copiii supusi interventiei chirurgicale de inlaturare a amigdalelor necesita ingrijiri speciale si atenta monitorizare cel putin o saptamana postoperator. Tratamentul amigdalitei acute la copil consta in: o gargara cu ceai de musetel caldut sau permanganat de potasiu o faringosept, fenosept, streptsils o antibiotice, in cazul streptococului beta hemolitic are eficacitate numai penicilina G o repaus la pat, temperatura camerei, de 18- 20oC o se vor ingera lichide multe; o atunci cand puseele sunt frecvente se recomanda extirparea amigdalelor 2.10. Complicații Amigdalitele de cauza streptococica necorespunzator tratate cu antibioterapie, pot evolua spre complicatii ca si infectia urechii si sinusurilor sau zone de infectie localizate in jurul amigdalelor (abces periamigdalian). Dintre complicatiile mai severe cea mai importanta este reumatismul articular acut. Amigdalitele cronice si recurente pot obstrua calea aeriana superioara cauzand aparitia sforaitului, congestia nazala si respiratie orala. Uneori amigdalita cronica produce complicatii mult mai severe cum ar fi apneea obstructiva de somn (intreruperea respiratiei pe o durata de timp ce apare in timpul somnului) sau complicatii cardiace si pulmonare. Amigdalitele cronice pot sa dea complicatii frecvente cum ar fi: o flegmoanele periamigdaliene sunt cele mai frecvente o amigdalita criptica ulceroasa, in care exista ulceratii acoperite de false membrane o infectii pulmonare diverse: laringite cronice, astm bronsic, bronsite cronice, abcese pulmonare o septicemia streptococica o apendicita acuta, apendiculul fiind socotit amigdala abdominala o focare de infectie amigdaliene sau dentare care pot sa se propage la ochi, sa dea alopecie, poliartrite, tromboflebite, arteriopatii o boli de piele: erizipel recidivant, eczeme, urticarii. Amigdalita hipertrofica este caracteristica copiilor care au un sistem limfatic mai activ, peste care se pot dezvolta diverse leziuni inflamatorii. Semnele sunt: o tulburari respiratorii produse de amigdale care se unesc pe linia mediana o sforait, in somn o dificultati de inghitire o vocea inabusita „amigdaliana” o tusea reflexa, seara, provocata de senzatia de gadilatura in gat o oboseala sau fatigabilitate o stari sufebrile 2.11. Profilaxie Datorita existentei unei varietati largi de bacterii si virusi implicati in etiologia amigdalitelor, metoda cea mai eficienta de prevenire a imbolnavirii este urmarea normelor de baza de igiena si sanatate. Este important sa se evite contactul apropiat cu pesoanale infectate. Este recomandata respectarea normelor de igiena, in special in preajma persoanalor infectate, spalatul mainilor si pastrarea obiectelor de igiena (periuta de dinti) numai pentru uz personal. De asemenea este necesara spalarea si dezinfectarea suprafetelor si a obiectelor cu care se vine in contact. Copiii trebuie educati sa foloseasca corect servetelul in cazul in care stranuta sau tusesc sau pentru stergerea nasului. In locurile publice este recomandata folosirea servetelelor dezinfectante pentru curatirea obiectelor care vin in contact cu pielea. Este interzis fumatul in preajma copiilor. CAPITOLUL III PREZENTARE CAZURI CLINICE Cazul Numarul 1 Date generale: Nume si prenume: A.I. Vârsta: 6 ani Sex: feminin T:1,20m G: 22Kg Alergii: nu prezinta Domiciliu: Zorleni Nivel de instruire: eleva în clasa I Perioada spitalizarii: 04 - 14.02.2012 Conditii de viata: Copilul provine dintr-o familie buna, organizata, fara probleme socio-economice. Locuieste cu parintii si sora lui într-o casa cu 3 camere. Mama acestuia este învatatoare, iar tatal este constructor. Motivul internarii: o respiratie dificila, datorita obstructiei nazale o agitatie o febra ridicata 39°C o cianoza perioronazala o inapetenta o stare generala alterata o dureri la deglutitie Diagnostic medical: Amigdalita acuta Antecedente: AHC - fara importanta APP - neaga maladii infectocontagioase Alergii - bolnava nu se stie alergic la medicamente Temperatura - 39°C Pulsul - 85 bat / min. Somn - insuficient, 7 h din 24 h Alimentatie - usor dezechilibrata Istoricul bolii: Din discutiile avute cu mama acestuia, dar si cu pacientul am aflat ca boala a debutat în urma cu doua zile, cu febra ridicata 39°C, respiratie dificila, stare de agitatie si inapetenta si se recomanda internarea in sectia de pediatrie a Spitalului Municipal de Urgenta „E. Beldiman” Barlad. S-au efectuat urmatoarele investigatii: Radioscopie pulmonara - care nu a prezentat probleme. Analize de laborator: o examen sumar urina: o albumina Absent o glucoza Absent o VSH - 5 mm / h o Hb - 12,40 g % o Creatinina - 0,73 mg % o Exudat faringian a evidentiat prezenta streptococului. S-a stabilit urmatorul tratament medicamentos: o Ampicilina : 250 mg / 6 h - i.m. o Oxigen umidificat o Paracetamol: 1 tb/6 h o Fenobarbital: 1diviziune / Kgc - i.m. o Calciu gluconic fiole: 5 ml per os o Ser efedrinat 1 % intra nazal o Vitamina B1, B12 1 f / zi S-a constatat ca pacientul este dependent de urmatoarele nevoi fundamentale: 1. Nevoia de a evita pericolele 2. Nevoia de a-si pastra temperatura corpului în limite normale 3. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie 4. Nevoia de a se alimenta si hidrata 5. Nevoia de a dormi si a se odihni 6. Nevoia de a-si mentine tegumentele curate si integre 7. Nevoia de a elimina 8. Nevoia de a comunica PLAN DE INGRIJIRE – CAZUL NUMARUL 1 Nevoia fundamen tala Probleme Manifestari de dependenta Obiective Ingrijiri Evaluare Proprii Delegate 1. Nevoia de a evita pericolele - probabilitatea atingerii integritaii psihice si fizice - risc de complicatii si infectii nosocomia le datorita: procesului infectios si mediului spitalicesc - anxietate - respiratie dificila, neregulata - cianoza perioronazala, - agitatie - posibile complicatii si infectii nosocomiale - durere la deglutitie - combaterea procesului infectios, a anxietatii - pacientul sa nu dezvolte complicatii si infectii nosocomia le - amplasez pac. în salon în functie de starea, afectiunea si receptivitatea sa - urmaresc si apreciez corect potentialul infectios al pacientului si aplic masuri de izolare a surselor de infectie - ofer informatii despre evitarea frigului, umezelii si efortului fizic, care pot da complicatii - asigur o T0 în salon cuprinsa între 18 - 20°C, fara curenti de aer - asigur pacientului o pozitie adecvata, ( decubit lateral, usor ridicat pentru a favorizeza respiratia si a împiedica stagnarea secretiilor - supraveghez functiile vitale ale pacientului ( R., P., T0 ) - respect normele de tehnica aseptica în efectuarea manevrelor de îngrijire administrez : - O2 umidificat cu intermitenta - Paracetamol 1tb/6 h pentru scaderea febrei - Fenobarbital 1 diviziune/Kgc - Ca gluconic 1f a 5 ml/zi p.o. - Ampicilina 250 mg/6 h i.m. - Vitamina B1, B12 1 f/zi În urma tratamentului administrat de urgenta, pacientul si-a revenit în timp foarte scurt, începând sa respire regulat, a disparut starea de agitatie Pacientul a prezentat o evolutie buna, nu a dezvoltat complicatii sau infectii nosocomiale. 2. Nevoia de a-si mentine temperatura corpului in limite normale - hipertermie - proces infectios - transpiratii abundente, - febra (39,5°C) - frison - tegumente fierbinti, rosii insotite de extremitati reci si umede Pacientul sa-si normalizeze temperatura cât mai curând posibil si mentinerea în limitele normale ale acesteia. Reechilibrare hidroelectrolitica - asigur repausul la pat în perioada febrila - masor zilnic T0 si notez valorile obtinute în foaia de observatie - asigur un climat corespunzator prin: aerisirea salonului, asigur o T0 de 18 - 20°C, umiditate corespunzatoare - pentru combaterea frisonului încalzesc pacientul cu una sau mai multe paturi în plus si cu sticle cu apa calda - am asigurat lenjeria de pat si de corp curata si uscata pe care schimbate de câte ori este nevoie - calculez bilantul ingesta-excreta pe 24 h - am servit pacientul cu ceaiuri îndulcite pentru a compensa pierderile apei din organism - masor si notez zilnic T0, P, R, diureza. La recomandarea medicului am recoltat sânge pentru urmatoarele probe de laborator: Hb., Ht., VSH, Ex, faringian si nazal Am administrat - Paracetamol 1 tb/6 ore - Ampicilina 250 mg/6 h i.m. Pe parcursul spitalizarii febra s-a mentinut la valori destul de ridicate timp de 3 zile dupa care a scazut la 37°C - în prima zi: dimineata T = 38,2°C seara T = 38,6°C - în a doua zi: dimineata T = 37,6°C seara T = 38,2°C - în a treia zi: dimineata T = 37,2°C seara T = 37°C 3. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie - dispnee - obstructia cailor respiratorii - respiratie superficiala - expir scurt - faringe hiperemic - amigdale eritematoase - secretii faringiene - tuse productiva Diminuarea dispneii cât mai curând posibil Dezobstruarea cailor respiratorii superioare si usurarea respiratiei - umezirea aerului din încapere cu apa alcoolizata - asigur un aport suficient de lichide pe 24 h - am masurat si notat în foaia de observatie frecventa respiratiilor - am supravegheat caracterul, frecventa, orarul, ritmul tusei - hidratez pacientul cu ceaiuri calde de tei pentru dezobstruarea cailor respiratorii superioare La recomandarea medicului am administrat: - Ampicilina 250 mg/6 ore i.m. - Paracetamol 1 tb/6 ore - am condus pacientul la serviciul de radiologie pentru un examen de specialitate În prima zi: respiratia înca este dificila datorita secretiilor nazo-faringiene În a doua zi: respiratia este favorabila în pozitia semisezând În a treia zi: tusea este productiva si frecventa În a patra zi: respiratia este normala, iar eliminarea este usurata 4. Nevoia de a se alimenta si hidrata - dificultate de a se alimenta si hidrata - alimentatie insuficienta, atât calitativ cât si cantitativ - inapetenta - aport insuficient de lichide - hipertermie - inapetenta - scaderea în greutate - slabiciune - oboseala - alterarea starii generale Pacientul sa se alimenteze si hidrateze corespunzator în functie de vârsta si de necesitati - asigur un microclimat corespunzator - explic pacientului si apartinatorului împortanta consumului de lichide în cantitati mici si repetate pentru a se rehidrata si a favoriza fluidificarea secretiilor - în perioada febrila, pacientul va beneficia de un regim hidro-lacto-zaharat constând în ceaiuri îndulcite si vitaminizate, sucuri naturale, fructe bogate în vitamine, supe de legume, brânza de vaci proaspata - odata cu scaderea febrei asigur o alimentatie diversificata si echilibrata, stimulez apetitul pacientului prin creearea de conditii optime în salon Vitaminele B1, B12 1 f. / zi, Vitamina C 200- 1 comprimat /zi. - am administrat pacientului alimentatia specificata în F.O. În prima zi pacientul este înca inapetent. În a doua zi pacientul este hidratat si alimentat conform etapei de boala. Dupa normalizarea temperaturii apetitul este stabilit. 5. Nevoia de a dormi si a se odihni - dificultate de a dormi si a se odihni - ore de odihna insuficiente - oboseala - insomnie Pacientul sa doarma si sa se odihneasca satisfacator -am asigurat orele de somn necesare vârstei - asigur un climat corespunzator prin aerisirea salonului, asigurând o T0 corespunzatoare de 20 - 22°C si o umiditate corespunzatoare - asigur semiobscuri tate pe durata somnului si am înlaturat sursele de zgomot din saloanele vecine - observ si notez calitatea, orarul somnului - întocmesc un program de odihna corespunzator organismului. - am administrat medicatia prescrisa de catre medic - dezobstruez caile respiratorii pentru o mai buna respiratie - am administrat Fenobarbital 1 diviziune /Kgc i.m. În prima zi pacientul este agitat si nu reusit sa se odihneasca corespunzator. În a doua zi am administrat Fenobarbital iar pacientul a dormit 7 ore: somn superficial. A treia zi pacientul doarme obisnuit, adica 9 ore si se odihneste corespunzator. 6. Nevoia de a-si mentine tegumentele curate si integre - dificultate de a-si efectua igiena - alterarea mucoasei bucale - nu poate sa urmeze principiile de igiena - dehidratare - tegumente rosii - buze uscate Pacientul sa prezinte o stare de igiena corespunza toare Pacientul sa prezinte o mucoasa bucala intacta - în primele doua zile efectuez toaleta pacientului pe regiuni - în urmatoarele zile ajut bolnavul sa îsi faca baie sau dus în functie de starea sa generala (asigur T0 camerei ( 20-22°C) si a apei de 37 - 38°C - constientizez pacientul si apartinatorii în legatura cu importanta mentinerii curate a tegumentelor pentru prevenirea îmbolnavirilor - am inspectat zilnic mucoasa bucala si în scop preventiv am sfatuit apartinatorii sa ajute pe copil sa faca gargara - Pacientul nu mai are nevoie de ajutor în efectuarea toaletei. Prezinta tegumente curate si integre, iar cavitatea bucala se afla într-o stare buna. 7. Nevoia de a elimina - deshidratare - expectoratie - tegumente rosii si fierbinti - buze uscate - senzatie de sete - eliminarea sputei prin caile respiratorii Copilul sa fie hidratat corespunzator. Sa nu mai prezinte semnele deshidratarii în 24 h. Pacientul sa expectoreze pâna la epuizarea sputei. - fac zilnic bilantul hidric, masurând ingestia si excretia - notez intrarile si iesirile pentru a urmari bilantul hidric - pentru fiecare grad peste 37°C se va calcula o pierdere suplimen tara de 500 ml apa - educ copilul sa tuseasca cu gura închisa, îl învat sa nu înghita sputa ci sa o colecteze în scuipatoare - hidratez pacientul cu lichide caldute (2 l / zi) ceaiuri îndulcite, sucuri de fructe, compoturi, supa de legume; - masor zilnic diureza si scaunul pe care îl trec în foaia de observatie. - am administrat copilului medicatia antitermica consemnata în F.O.: -Paracetamol 1 tb/6 h - Algocamin 1 f i.m. la nevoie Copilul a prezentat transpiratii abundente pe toata perioada febrila. Pacientul nu mai prezinta semnele deshidratarii. Diureza si echilibrul hidro-electrolitic se normalizeaza. Pacientul expectoreaza si foloseste corect scuipatoarea. 8. Nevoia de a comunica - comunicare ineficace la nivel afectiv (mediu spitalicesc, anxietate) - izolare, singuratate - facies trist Pacientul sa comunice eficient începând cu a doua zi - creez un mediu de siguranta, liniste sau sa induca bolnavului o stare de confort fizic si psihic - conving pacientul sa comunice cu echipa de îngrijire si sa fie sociabil cu ceilalti pacienti din salon - i-au legatura cu familia si cu prietenii sfatuindu-i sa-l viziteze - dau posibilitatea bolnavului sa îsi exprime nevoile, sentimentele si dorintele sale - dau posibilitatea sa i-a singur decizii La internare bolnavul era necomunicativ, apatic, dupa care a început sa colaboreze cu echipa de îngrijire si cu anturajul. În cea de-a treia zi comunica eficient cu personalul. EVALUARE FINALĂ Pacientul P.I. în vârsta de 7 ani a fost internat cu urmatoarele simptome: cianoza si agitatie, respiratie dificila, datorita obstructiei nazale, T0 = 39,5°C, stare generala alterata. Se precizeaza diagnosticul de amigdalita acuta. Dupa cele aproximativ 10 zile de spitalizare, de tratament si supraveghere, toate obiectivele propuse au fost îndeplinite, iar copilul este externat în stare de convalescenta. Copilul se alimenteaza si hidrateaza corespunator, are un somn linistit si odihnitor, este echilibrat, calm si ascultator. La externare se recomanda parintilor: o supraveghere atenta a copilului atunci când îsi efectueaza masurile de igiena o sa evite frigul si umezeala o sa evite efortul fizic si aglomeratia o sa adopte o îmbracaminte adecvata sezonului o dupa trei saptamâni de la externare sa mearga la medicul de familie pentru control medical o sa respecte indicatiile primite precum si tratamentul conform prescriptiilor medicale: o Vitamina B1, B12 1 f/zi o Vitamina C 200 3 tb/zi o Paracetamol 2 tb / zi. Cazul Numarul 2 Date generale: Nume si prenume: B.R. Vârsta: 13 ani Sex: masculin Domiciliu: Banca Nivel de instruire: elev în clasa a VII-a Perioada spitalizarii: 7 – 16. 01.2012 Conditii de viata: Copilul provine dintr-o familie modesta, organizata, fara probleme socio-economice. Este singur la parintii si locuieste cu acestia într-o casa confortabil cu 3 camere. Mama acestuia este casnica, iar tatal este contabil la o societate comerciala. Diagnostic medical: Amigdalita acuta, disfonie Durata spitalizarii: 9 zile Motivul internarii: o febra ridicata 39°C o inapetenta o cefalee o disfagie o agitatie o ganglioni usori mariti in volum o stare generala alterata o alterarea vocii o amigdale hiperemice marite de volum Antecedente: AHC - fara importanta APP - neaga Alergii - la afirmatia apartinatorilor bolnavul nu este alergic la medicamente Istoricul bolii: În urma discutiilor purtate cu familia, cât si pacientul am aflat ca boala a debutat în urma cu trei zile, cu febra ridicata 39°C, disfagie, inapetenta, disfonie, iar ganglionii sunt usor mariti în volum. Pe lânga aceste simptome, s-a constatat: cefalee, agitatie, inapetenta si o stare generala alterata stabilindu-se necesitatea internarii in sectia de pediatrie a Spitalului Municipal de Urgenta „E. Beldiman” Barlad. S-au efectuat urmatoarele investigatii: Analize de laborator: o examen sumar urina: o albumina Absent o glucoza Absent o VSH - 5 mm / h o Hb - 12,80 g % o Ht - 47 % o Exudat faringian a evidentiat prezenta streptococului hemolitic de grup A. S-a stabilit urmatorul tratament medicamentos: o Penicilina G 1 fl. - 400000 U.I. / 6 h o Fenobarbital: 1diviziune / Kgc - i.m. o Paracetamol: 1 tb/6 h o Algocamin 1 f p.o. o Vitamina C 200 3 tb / zi o Vitamina B1, B12 1 f / zi o Fenosept 1 tb X 2 / zi S-a constatat ca pacientul este dependent de urmatoarele nevoi fundamentale: 1. Nevoia de a evita pericolele 2. Nevoia de a-si pastra temperatura corpului în limite normale 3. Nevoia de a se alimenta si hidrata 4. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie 5. Nevoia de a elimina 6. Nevoia de a dormi si a se odihni 7. Nevoia de a-si mentine tegumentele curate si integre 8. Nevoia de a comunica 9. Nevoia de a învata PLAN DE INGRIJIRE – CAZUL NUMARUL 2 Nevoia fundamen tala Probleme Manifestari de dependenta Obiective Ingrijiri Evaluare Proprii Delegate 1. Nevoia de a evita pericolele - risc de complicatii si infectii nosocomiale datorita: procesului infectios si mediului spitalicesc - anxietate - agitatie - cianoza perioronazala, - tahicardie - posibile complicatii si infectii nosocomiale - durere la deglutitie - somn agitat cu treziri frecvente - combaterea procesului infectios, a anxietatii - pacientul sa nu dezvolte complicatii si infectii nosocomia le - pacientul sa nu mai fie agitat si anxios - amplasez pac. în salon în functie de starea, afectiunea si receptivitatea sa - urmaresc si apreciez corect potentialul infectios al pacientului si aplic masuri de izolare a surselor de infectie - ofer informatii despre evitarea frigului, umezelii si efortului fizic, care pot da complicatii - asigur o T0 în salon cuprinsa între 18 - 20°C, fara curenti de aer - asigur pacientului o pozitie adecvata, ( decubit lateral, usor ridicat pentru a favorizeza respiratia si a împiedica stagnarea secretiilor - supraveghez functiile vitale ale pacientului (R, P, T0) - respect normele de tehnica aseptica în efectuarea manevrelor de îngrijire administrez - Paracetamol 1 tb/6 h pentru scaderea febrei - Penicilina G 400000 U.I. /6 h - Fenobarbital 1 diviziune / Kgc - Vitamina B1, B12 1 fiola / zi. - Vitamina C200 3 tb / zi În urma tratamentului administrat, pacientul prezinta o evolutie mult mai buna, nu a dezvoltat complicatii sau infectii nosocomiale. Durerea a diminuat din intensitate, iar T0 a scazut ajungând la valorile normale. Pacientul a prezentat o evolutie buna, nu a dezvoltat complicatii sau infectii nosocomiale. 2. Nevoia de a-si mentine temperatura corpului in limite normale - hipertermie - proces infectios - transpiratii abundente, - febra (39,5°C) - frison - tegumente fierbinti, rosii insotite de extremitati reci si umede - apatie Pacientul sa prezinte o temperatura la valorile normale si sa o mentina la aceste valori pe toata perioada spitalizarii, cât si dupa. Sa fie reechilibrat hidroelectrolitic. Reechilibrare hidroelectrolitica - asigur repausul la pat în perioada febrila - masor zilnic T0 si notez valorile obtinute în foaia de observatie - asigur un climat corespunzator prin: aerisirea salonului, asigur o T0 de 18 - 20°C, umiditate corespunzatoare - pentru combaterea frisonului încalzesc pacientul cu una sau mai multe paturi în plus si cu sticle cu apa calda - am asigurat lenjeria de pat si de corp curata si uscata pe care schimbate de câte ori este nevoie - calculez bilantul ingesta-excreta pe 24 h - am servit pacientul cu ceaiuri îndulcite pentru a compensa pierderile apei din organism - masor si notez zilnic T0, P, R, diureza. La recomandarea medicului am - am administrat medicamentele care au fost prescrise de catre medic: -Penicilina G 400000 UI /6h - Paracetamol 1 tb / 6 ore - Algocamin 1 f per os - am recoltat sânge pentru urmatoarele probe de laborator: Hb., Ht., VSH, În urnma tratamentului administrat, febra a scazut progresiv de la 39°C la 36,6°C. - în prima zi: dimineata T = 38,6°C seara T = 38,4°C - în a doua zi: dimineata T = 37,4°C seara T = 36,6°C Pana la externare temperatura se mentine in limite normale 3. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie - alterarea vocii - obstructia cailor respiratorii - dificultate în a respira - respiratie superficiala - voce ragusita - amigdale hiperemice - secretii faringiene - tuse productiva Reluarea timbrului normal al vocii. Dezobstruarea cailor respiratorii superioare si usurarea respiratiei Normalizarea respiratiei - educ pacientul pentru a folosi batista individuala de unica folosinta - asigur un aport suficient de lichide pe 24 h - am masurat si notat în foaia de observatie frecventa respiratiilor - am supravegheat caracterul, frecventa, orarul, ritmul tusei - hidratez pacientul cu ceaiuri calde pentru dezobstruarea cailor respiratorii superioare La recomandarea medicului am administrat: Am administrat la recomandarea medicului: Penicilina G 400000UI/6ore - Fenosept 1 tb x 2 / zi În urma tratamentului administrat, pacientul are o respiratie normala, vocea si-a recapatat timbrul vocal, durerea s-a diminuat, iar amigdalele si-au redus volumul. 4. Nevoia de a se alimenta si hidrata - dificultate de a se alimenta si hidrata - alimentatie insuficienta, atât calitativ cât si cantitativ - inapetenta - aport insuficient de lichide - hipertermie - inapetenta - disfagie - slabiciune - oboseala - alterarea starii generale Pacientul sa se alimenteze si hidrateze corespunzator în functie de vârsta si de necesitati Combaterea anxietatii si disfagiei - asigur un microclimat corespunzator - explic pacientului si apartinatorului împortanta consumului de lichide în cantitati mici si repetate pentru a se rehidrata si a favoriza fluidificarea secretiilor - în perioada febrila, pacientul va beneficia de un regim hidro-lacto-zaharat constând în ceaiuri îndulcite si vitaminizate, sucuri naturale, fructe bogate în vitamine, supe de legume, brânza de vaci proaspata - odata cu scaderea febrei asigur o alimentatie diversificata si echilibrata, stimulez apetitul pacientului prin creearea de conditii optime în salon Vitaminele B1, B12 1 f. / zi, Vitamina C 200- 1 comprimat /zi. - am administrat pacientului alimentatia specificata în F.O. În primele zile pacientul s-a alimentat insuficient atât calitativ, cât si cantitativ. Dupa normalizarea temperaturii, apetitul este stabilit. 5. Nevoia de a dormi si a se odihni - dificultate de a dormi si a se odihni - ore de odihna insuficiente - oboseala - insomnie - somn agitat cu treziri frecvente - ochi înceranati Pacientul sa doarma si sa se odihneasca corespunzator vârstei si starii sale de sanatate. -am asigurat orele de somn necesare vârstei - asigur un climat corespunzator prin aerisirea salonului, asigurând o T0 corespunzatoare de 20 - 22°C si o umiditate corespunzatoare - asigur semiobscuri tate pe durata somnului si am înlaturat sursele de zgomot din saloanele vecine - observ si notez calitatea, orarul somnului - întocmesc un program de odihna corespunzator organismului. - am administrat medicatia prescrisa de catre medic - dezobstruez caile respiratorii pentru o mai buna respiratie - am administrat Fenobarbital 1 diviziune /Kgc i.m. Vitamina B1, B12 1 f /zi Algocamin 1 f p.o. În primele zile pacientul a fost agitat si nu reusit sa se odihneasca corespunzator. În urma tratamentului prescris de medic si a îngrijirilor acordate, pacientul se odihneste pe zi ce trece tot mai bine, ajungând la 9 ore de somn pe noapte. 6. Nevoia de a-si mentine tegumentele curate si integre - dezinteres în a-si efectua igiena - ignoranta - alterarea mucoasei bucale - dehidratare - tegumente umede, rosii Pacientul sa prezinte o stare de igiena corespunza toare, prin stimularea interesului de a-si face toaleta zilnica a tegumentelor si a cavitatii bucale. - îi explic importanta unei igiene corecte asupra starii de sanatate si pentru prevenirea îmbolnavirilor - ajut bolnavul sa îsi faca baie (asigur T0 camerei ( 20-22°C) si a apei de 37 - 38°C - am inspectat zilnic mucoasa bucala si în scop preventiv am sfatuit apartinatorii sa ajute pe copil sa faca gargara - Pacientul nu mai are nevoie de ajutor în efectuarea toaletei, tegumente curate si integre, iar cavitatea bucala se afla într-o stare buna. Pacientul este îngrijit curat, îngrijit si prezinta o înfatisare placuta. 7. Nevoia de a elimina - diaforeza - deshidratare - hipertermie - transpiratii abundente - tegumente rosii si fierbinti - senzatie de sete Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic în 24 h Copilul sa fie hidratat corespunzator - fac zilnic bilantul hidric, masurând ingestia si excretia - notez intrarile si iesirile pentru a urmari bilantul hidric - pentru fiecare grad peste 37°C se va calcula o pierdere suplimen tara de 500 ml apa - educ copilul sa tuseasca cu gura închisa, îl învat sa nu înghita sputa ci sa o colecteze în scuipatoare - hidratez pacientul (2 l / zi) - am sters tegumentele de transpiratii, i-am facut baie partiala - am schimbat lenjeria pentru a evita alterarea tegumentelor prin contactul prelungit cu transpiratia si pentru înlaturarea mirosului neplacut al acestuia - masor zilnic diureza iar valoarea obtinuta am trecut-o în foaia de observatie - am administrat copilului medicatia antitermica consemnata în F.O.: -Paracetamol 1 tb/6 h - Algocamin 1 f i.m. la nevoie - Vitamina C 200 3 tb / z i Diaforeza s-a diminuat odata cu scaderea temperaturii corpului si mentinerea ei crescuta. Datorita îngrijrilor prompte, tegumentele nu au fost influientate deoarece perioada de contact a acestora cu transpiratia a fost de scurta durata. Datorita unei bune hidratari, diureza este normala. 8. Nevoia de a comunica - comunicare ineficienta la nivel afectiv (mediu spitalicesc, anxietate) - izolare, singuratate - facies trist Pacientul sa comunice eficient începând cu a doua zi - creez un mediu de siguranta, liniste sau sa induca bolnavului o stare de confort fizic si psihic - conving pacientul sa comunice cu echipa de îngrijire si sa fie sociabil cu ceilalti pacienti din salon - i-au legatura cu familia si prietenii sfatuindu-i sa-l viziteze - ii dau posibilitatea sa îsi exprime nevoile si dorintele - dau posibilitatea sa i-a singur decizii La internare bolnavul era necomunicativ, apatic, dupa care a început sa colaboreze cu echipa de îngrijire si cu anturajul. În cea de-a treia zi comunica eficient cu personalul. EVALUARE FINALĂ Pacientul B.R. în vârsta de 13 ani a fost internat cu urmatoarele simptome: febra ridicata 39°C, inapetenta, ganglioni usor mariti în volum, cefalee, disfagie, agitatie, alterarea vocii. În urma examinarii efectuate i sa stabilit diagnosticul de amigdalita acuta. Dupa toate îngrijirile efectuate pe parcursul spitalizarii, administrarea unui tratament corect si prompt si o buna supraveghere, obiectivele propuse au fost îndeplinite în totalitate, iar în momentul externarii copilul se afla în stare generala mult ameliorata. În momentul de fata copilul se alimenteaza si hidrateaza corespunzator, are un somn linistit si odihnitor, este echilibrat, calm si ascultator. La externare se recomanda: o respectarea masurile de igiena cu strictete, în special igiena cavitatii bucale o evitarea alimentelor si bauturilor reci, a frigului si umezelii o sa evite efortul fizic si aglomeratia o sa adopte o îmbracaminte adecvata sezonului o dupa trei saptamâni de la externare sa mearga la medicul de familie pentru control medical o sa respecte indicatiile primite precum si tratamentul conform prescriptiilor medicale: o Vitamina C 200 3 tb / zi o Penicilina G 400000 UI / 6 h o Vitamina B1, B12 1 f / zi o Fenosept 2 tb / zi. Cazul Numarul 3 Date generale: Nume si prenume: D.S. Vârsta: 15 ani Domiciliu: Barlad Nivel de instruire: elev în clasa a IX-a Perioada spitalizarii: 20 – 27.01.2012 Conditii de viata: Pacienta locuieste împreuna cu familia si cu fratele sau în Barlad într-un apartament cu 3 camere, iar conditiile de viata sunt destul de bune. Parintii acesteia sunt amândoi salariati la o societate comerciala, iar veniturile sunt destul de bune, negând astfel aparitia problemelor socio-economice. Diagnostic medical: Amigdalita acuta Durata spitalizarii: 7zile Motivele internarii: o To = 39,8°C o cefalee o diaforeza o inapetenta o disfonie o agitatie o ganglioni usori mariti o amigdale marite, hiperemice o stare generala alterata Antecedente: AHC - neaga APP - fara importanta Alergii - bolnavul nu se stie alergic la medicamente Istoricul bolii: Din discutiile purtate cu familia, cât si cu pacienta am aflat ca boala a debutat în urma cu doua zile prin cresterea temperaturii peste valorile normale (39,8°C), disfonie, disfagie, agitatie, inapetenta si o stare generala alterata. Se interneaza in sectia de pediatrie a Spitalului Municipal de Urgenta „E. Beldiman” Barlad. S-au efectuat urmatoarele investigatii: o Analize de laborator: o examen sumar urina: o albumina - Absent o glucoza - Absent o VSH - 6 mm/h o Hb - 12 g % o NL - 9000 / mm3 o Exudat faringian - normal S-a stabilit urmatorul tratament medicamentos: o Penicilina G - 400000 U.I. / 6 h o Paracetamol: 1 tb / 6 h o Fenosept 1 tb X 2 / zi o Algocamin 1 f per os o Vitamina B1, B12 1 f / zi o Vitamina C 200 3 tb / zi S-a constatat ca pacientul este dependent de urmatoarele nevoi fundamentale: 1. Nevoia de a evita pericolele 2. Nevoia de a-si pastra temperatura corpului în limite normale 3. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie 4. Nevoia de a elimina 5. Nevoia de a se alimenta si hidrata 6. Nevoia de a dormi si a se odihni 7. Nevoia de a comunica PLAN DE INGRIJIRE – CAZUL NUMARUL 3 Nevoia fundamen tala Probleme Manifestari de dependenta Obiective Ingrijiri Evaluare Proprii Delegate 1. Nevoia de a evita pericolele - probabilitatea atingerii integritaii psihice si fizice - risc de complicatii si infectii nosocomia le datorita:procesului infectios si mediului spitalicesc - anxietate - agitatie - posibile complicatii si infectii nosocomiale - durere la deglutitie - somn agitat cu treziri frecvente - combaterea procesului infectios, a anxietatii si agitatiei - pacientul sa nu dezvolte complicatii si infectii nosocomia le - amplasez pac. în salon în functie de starea, afectiunea si receptivitatea sa - urmaresc si apreciez corect potentialul infectios al pacientului si aplic masuri de izolare a surselor de infectie - asigur pacientului o pozitie adecvata, ( decubit lateral, usor ridicat pentru a favorizeza respiratia si a împiedica stagnarea secretiilor - supraveghez functiile vitale ale pacientului ( R., P., T0 ) - respect normele de tehnica aseptica în efectuarea manevrelor de îngrijire administrez : - Penicilina G 400000 U.I. /6 h - Fenosept 3 tb/zi - Vitamina B1, B12 1 f/zi - Algocamin 1 f per os - Paracetamol 3 tb / zi Pacienta are o evolutie mai buna datorita tratamentului administrat si nu a dezvoltat complicatii sau infectii nosocomiale 2. Nevoia de a-si mentine temperatura corpului in limite normale - hipertermie - proces infectios - transpiratii - febra (39,5°C) - frison - tegumente fierbinti, rosii insotite de extremitati reci si umede Pacienta sa prezinte scaderea si mentinerea temperaturii la valorile normale si sa fie reechilibrat hidroelectrolitic. Reechilibrare hidroelectrolitica - asigur repausul la pat în perioada febrila - calculez bilantul ingesta-excreta pe 24 h - pentru combaterea frisonului încalzesc pacientul cu una sau mai multe paturi în plus si cu sticle cu apa calda - am asigurat lenjeria de pat si de corp curata si uscata pe care schimbate de câte ori este nevoie - am servit pacientul cu ceaiuri îndulcite pentru a compensa pierderile apei din organism - masor si notez zilnic T0, P, R, diureza. La recomandarea medicului am - am administrat medicamentele care au fost prescrise - Penicilina G 400000 UI / 6h - Paracetamol 3 tb / zi - Vitamina C 200 3tb / zi - Vitamina B1, B12 1f/zi În urnma tratamentului administrat, febra a scazut progresiv de la 39,8°C la 37°C. - în prima zi: dimineata T = 39°C seara T = 38,6°C - în a doua zi: dimineata T = 37,8°C seara T = 37°C 3. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie - disfonie - dispnee - alterarea vocii - amigdale hiperemice - respiratie superficiala Normalizarea respiratiei. Pacienta sa resimpta calmarea durerii în cel mai scurt timp. - asigur un aport suficient de lichide pe 24 h - ofer informatii despre evitarea frigului si a umezelii - am masurat si notat în F.O. frecventa resp. - i-am explicat pac. ca trebuie sa respire linistit si profund - i-am explicat importanta evitarii consumului de lichide si alimente reci - am supravegheat caracterul, frecventa R, TA, P si To La recomandarea medicului am administrat: - am administrat Fenosept 2 t /zi - Vitamina C200 3tb/zi - Paracetamol 3 tb / zi - Vitamina B1, B12 1 f/zi În urma tratamentului administrat, pacientul are o respiratie normala. 4. Nevoia de a se alimenta si hidrata - alimentatie insuficienta, atât calitativ cât si cantitativ - aport insuficient de lichide - hipertermie - inapetenta - scaderea în greutate - slabiciune - oboseala - alterarea starii generale Pacientul sa se alimenteze si hidrateze corespunzator în functie de vârsta si de necesitati - m-am informat asupra preferintelor alimentare - explic pacientului si apartinatorului împortanta consumului de lichide în cantitati mici si repetate pentru a se rehidrata si a favoriza fluidificarea secretiilor - în perioada febrila, pacientul va beneficia de un regim hidro-lacto-zaharat constând în ceaiuri îndulcite si vitaminizate, sucuri naturale, fructe bogate în vitamine, supe de legume, brânza de vaci proaspata - odata cu scaderea febrei asigur o alimentatie diversificata si echilibrata, stimulez apetitul pacientului prin creearea de conditii optime în salon Vitaminele B1, B12 1 f. / zi, Vitamina C 200 1 comprimat /zi. - am administrat pacientului alimentatia specificata în F.O. Pacienta s-a alimentat insuficient atât calitativ în primele zile Odata cu normalizarea temperaturii, apetitul pacientei a fost restabilit. . 5. Nevoia de a dormi si a se odihni - dificultate de a dormi si a se odihni - ore de somn insuficiente - oboseala - insomnie - somn agitat cu treziri frecvente - ochi încercanati Pacienta sa doarma si sa se odihneasca corespunzator vârstei si starii sale de sanatate. - asigur un climat corespunzator prin aerisirea salonului, asigurând o T0 si umiditate corespunzatoare de 20 - 22°C - am explicat pacientei necesitatea respectarii orelor de odihna si somn pentru refacerea organismului epuizat de boala - asigur semiobscuri tate pe durata somului în încapere am înlaturat sursele de zgomot - întocmesc un program de odihna corespunzator organismului - observ si notez calitatea, orarul somnului, - am administrat medicatia prescrisa de catre medic Vitamina B1, B6 1 f /zi - Algocamin 1 f per os - Vitamina C 200 3 tb / zi În primele zile pacienta a fost agitata si nu reusit sa se odihneasca corespunzator. Datorita tratamentului prescris de medic si a conditiilor favorizante pacienta se odihneste destul de bine, ajungând în a doua zi de spitalizare sa se odihneasca aproximativ 9 ore pe noapte. . 6. Nevoia de a elimina - deshidratare - diaforeza - tegumente fierbinti - senzatie de sete, buze uscate - transpiratii abundente Pacienta sa fie hidratata corespunzator patologiei si varstei Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic în 24 h - fac zilnic bilantul hidric, masurând ingestia si excretia - notez intrarile si iesirile pentru a urmari bilantul hidric - pentru fiecare grad peste 37°C se va calcula o pierdere suplimentara de 500 ml apa - hidratez pacientul cu lichide caldute (2 l / zi) ceaiuri îndulcite, sucuri de fructe, compoturi, supa de legume; - am sters tegumentele de transpiratii, i-am facut baie partiala - am schimbat lenjeria pentru a evita alterarea tegumentelor prin contactul prelungit cu transpiratia si pentru înlaturarea mirosului neplacut al acestuia. - am administrat copilului medicatia antitermica consemnata în F.O.: - Paracetamol 1 tb/6 h - Algocamin 1 f i.m. la nevoie - Vitamina C 200 3 tb / zi Odata cu scaderea temperaturii s-a diminuat si diureza. Tegumentele nu au fost influentate pe timpul perioadei febrile datorita unei bune îngrijiri. 7. Nevoia de a comunica - comunicare ineficace la nivel afectiv (mediu spitalicesc, anxietate) - izolare, singuratate - facies trist Pacientul sa comunice eficient începând cu a doua zi - creez un mediu de siguranta, liniste sau sa induca bolnavului o stare de confort fizic si psihic - conving pacientul sa comunice cu echipa de îngrijire si sa fie sociabil cu ceilalti pacienti din salon - i-au legatura cu familia si cu prietenii sfatuindu-i sa-l viziteze - dau posibilitatea bolnavului sa îsi exprime nevoile si dorintele La internare bolnava era apatica, necomunicativa, anxioasa, dupa care a început sa colaboreze cu echipa de îngrijire si cu anturajul. 8. Nevoia de a invata - cunostinte insuficiente - solicita informatii Pacienta sa cunoasca regimul igieno-dietetic si sa-l respecte - explorez nivelul de cunostinte a pacientei - identific manifestarile de dependenta, sursele lor de dificultate - stimulez dorinta de cunoastere - constientizez pacienta asupra propriilor responsabilitati privind sanatatea - organizez activitati educative - verific daca pacienta a înteles corect mesajul transmis - Pacienta a acumulat informatiile puse la dispozitie de catre cadrele medicale specializate, a înteles importanta respectarii unui regim de viata sanatos, benefic refacerii EVALUARE FINALĂ Pacientul D.S. în vârsta de 15 ani a fost internata pentru urmatoarele simptome: T0 = 39,8°C, inapetenta, cefalee, diaforeza, disfonie, agitatie, amigdale hiperemicesi stare generala laterata . În urma examinarii efectuate i sa stabilit diagnosticul de amigdalita acuta. Datorita tuturor îngrijirile efectuate pe parcursul spitalizarii, si în urma unei bune supravegheri pe parcursul efectuarii interventiilor, obiectivele propuse au fost îndeplinite în totalitate. La externare se recomanda: o evitarea alimentelor si bauturilor reci, a frigului si umezelii o sa adopte o îmbracaminte adecvata sezonului o respectarea masurile de igiena cu strictete, în special igiena cavitatii bucale o sa evite efortul fizic si aglomeratia o control periodic la medicul de familie o sa respecte indicatiile primite precum si tratamentul conform prescriptiilor medicale: o Paracetamol 3 tb / zi o Vitamina C 200 3 tb / zi o Penicilina G 400000 UI / 6 h o Vitamina B1, B12 1 f / zi o Fenosept 2 tb / zi. CAPITOLUL IV TEHNICI DE INGRIJIRE UTILIZATE IN AMIGDALITA ACUTA 4.1. REGULI GENERALE DE ADMINISTRARE A ANTIBIOTICELOR → Definiţie: ~ Antibioticele sunt medicamente de origine animală sau sintetizate chimic, care introduse în organism sau depuse pe suprafaţa lui, distrug microbii sau împiedică dezvoltarea lor. ~ Sunt extrase din culturi de celule vii, mai ales din ciuperci sau pot fi sintetizate chimic. ~ Chimioterapice → sunt substanţe care au acţiune bacteriostatică sau bactericidă asupra germenilor patogeni, fără a fi toxice pentru organism. → Efect: ~ Bactericid – distrug agentul patogen. ~ Bacteriostatic – opresc dezvoltarea agentului patogen. → Scopul administrării: ~ Distrug microbi. ~ Împiedică dezvoltarea microbilor. → Ritmul de administrare: ~ Urmăreşte menţinerea unei concentraţii eficiente în sânge pentru acţiune continuă asupra agenţilor patogeni. ~ Ritmul de administrare ţine cont de perioada de înmulţire a microbilor: o În infecţii acute → germenii se înmulţesc foarte repede = ritmul de administrarea trebuie să fie cât mai frecvent. o În infecţiile subacute şi cronice → germenii se înmulţesc încet = ritmul de administrare poate fi mai lent. ~ Când se urmăreşte absorbţia lentă a antibioticului, acesta este înglobat în anumite substanţe (ex. Moldamin cu acţiune de 4-5 zile). ~ Exemple: o Penicilina cristalină → 3,4, 6 ore. o Sulfamidele → 4, 6, 12 ore. o Cloramfenicol, tetracicline → 6,12 ore. o Streptomicina → 12 ore. o Gentamicina → 8,12 ore. o Biseptol → 12,24 ore. → Forma de prezentare: ~ Drajeuri. ~ Capsule operculate. ~ Sirop. ~ Soluţii injectabile. ~ Unguente. → Căile de administrarea: ~ Calea orală → tablete, caşete, capsule, prafuri, siropuri. ~ Calea parenterală – intramusculară (soluţii, suspensii), intravenoasă (soluţii cristaline). ~ Perfuzii. ~ Intrarahidian – se utilizează în cazuri grave de infecţii meningiene. ~ Percutanta. ~ Calea mucoaselor – unguente, pudre. ~ Calea respiratorie – instilaţii, aerosoli. ~ Calea rectală – suspensii, clisme, unguente, paste, pudre. → Doza de antibiotic: ~ În administrarea orală → se împarte numărul tabletelor sau capsulelor sau capsulelor la numărul prizelor. ~ În administrarea intramusculară → se dizolvă numai cantitatea ce se injectează imediat, deoarece soluţiile se degradează, iar administrarea lor devine mai dureroasă. ~ Flacoanele cu multidoze se vor dizolva cu o cantitate necesară pentru 24 ore. Doza va fi împărţită conform orarului de administrarea în doze unice, egale administrate la 4, 6, 12 ore ~ Cantitatea de antibiotice se exprimă în unităţi şi grame. → Alegerea antibioticului: ~ Medicul alege antibioticul funcţie de diagnostic şi antibiogramă. ~ În urgenţă se pot administra antibiotice cu spectru larg, dar numai după recoltarea antibiogramei – din urină, sânge, lichid cefalorahidian. → Încărcarea seringii din flacon cu dop de cauciuc: ~ Se dezinfectează dopul de cauciuc cu tampon cu alcool. ~ Se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cea a lichidului pe care vrem să-l scoatem prin aspirare. ~ Se introduce acul în flacon prin dopul de cauciuc şi se întoarce flaconul. ~ Se introduce aerul sub presiune în flacon şi se lasă să curgă liber soluţia în seringă. ~ Se retrage acul şi se schimbă. ~ Pulberile injectabile se dizolvă în prealabil – extragerea soluţiei se face după dizolvare completă. → Reguli de administrare a antibioticelor: ~ Calea de administrare se alege funcţie de scopul urmărit, rapiditatea cu care trebuie acţionat, compatibilitatea medicamentoasă cu calea aleasă. ~ Aplicarea locală trebuie evitată → are efect foarte puternic sensibilizant. ~ Nu se fac administrări de medicamente cu antibiotice în aceiaşi seringă. ~ Injecţiile cu antibiotice se fac în condiţii de asepsie perfectă. ~ Soluţiile uleioase se încălzesc la 370C înaintea administrării. ~ Penicilina dizolvată se administrează în maximum 24 ore. ~ Administrarea pe cale orală se face după masă. ~ Nu se administrează tetraciclină la copiii mici → lezează mugurii dentari. → Complicaţii: ~ Stări toxice. ~ Stări anafilactice. ~ Stări nefrotoxice. ~ Anemii. ~ Leucopenii. ~ Agranulocitoză. ~ Lezarea mugurilor dentari la copii mici. ~ Tendinţă la hemoragie. ~ Dismicrobisme prin administrare necontrolată. ~ Infecţii nosocomiale. ~ Rezistenţa microorganismelor la antibiotic. ~ Sensibilizarea personalului medical. → Rolul asistentei medicale în administrarea antibioticelor: ~ Observarea apariţiei inapetenţei, greaţă, vărsături, dispnee, nelinişte, hipoacuzie, oligoanurie, subicter, tulburări vizuale, micoze, tranzit accelerat. ~ Testează sensibilitatea organismului la antibiotic prin IDR (în cazul penicilinei foloseşte soluţie 1000 U/ml) şi notează rezultatul testului în foaia de observaţie a bolnavului. ~ Atenţie! Şocul anafilactic poate apărea şi sub IDR. → Observaţii: ~ Streptomicina nu se absoarbe la nivelul mucoase digestive. ~ Calea subcutanată nu se utilizează pentru administrarea antibioticelor din cauza resorbţiei neregulate. ~ Antibioticele administrate oral distrug flora microbiană intestinală, motiv pentru care se asociază cu complex de vitamină B. ~ Personalul medical va purta mănuşi de cauciuc şi mască de tifon în timpul administrării antibioticelor. Pot apărea dermite profesionale, urticarii, accese astmatiforme, alergii. ~ Este obligatorie înaintea folosirii testarea sensibilităţii bolnavului la antibiotic. 4.2. ADMINISTRAREA OXIGENULUI → Definiţie: ~ Corectarea deficitului de oxigen din organism. ~ Cantitatea de oxigen utilizată în ţesuturi → 0,3 ml O2 % ml sânge. → Scop: ~ Terapeutic: o Asigurarea aportului de oxigen necesar. o Corectarea hipoxiei şi hipercapniei. o Susţinerea funcţiei respiratorii. → Indicaţii: ~ Anestezie generală. ~ Hipoxii: o Hipoxie anemică – prin lipsa hemoglobinei. o Hipoxie hipoxică – prin insuficienţă ventilatorie. o Hipoxie histotoxică – prin blocarea fermenţilor respiratori la nivel celular. o Hipoxie circulatorie – prin tulburări de circulaţie. ~ Complicaţii postoperatorii. ~ Lăuze. ~ Nou născuţi cu suferinţe respiratorii şi circulatorii. → Surse de oxigen: ~ Staţie centrală de oxigen. ~ Microstaţie. ~ Bombă de oxigen de 300-10.000 l oxigen comprimat la 150 atm. → Materiale necesare: ~ Sursă de oxigen. ~ Reductor de presiune. ~ Manometru. ~ Barbotor – umidificator (cu apă sau apă cu alcool 1/1). ~ Sondă, ochelari, mască, cort de oxigen. → Norme de protecţie: ~ Fără grăsimi, cârpe grase, mâini unsuroase – pericol de explozie. ~ Fără foc deschis în apropierea sursei de oxigen. ~ Tubulatura şi aparatura folosită pentru oxigenoterapie – de culoare albastră. ~ Se evită lovirea sau bruscarea sursei de oxigen. ~ Fixarea tubulaturii se face vertical. → Condiţii de administrare: ~ Cu reductor de presiune. ~ Oxigen barbotat. ~ Administrare intermitentă pentru a nu deprima centrul respirator. ~ Căi respiratorii dezobstruate. → Metode de oxigenoterapie: ~ Sondă nazală. ~ Cateter nazal. ~ Ochelari. ~ Mască pentru oxigenoterapie. ~ Cort de oxigen. → Oxigenoterapie prin sondă, cateter nazal sau ochelari: ~ Se măsoară distanţa de la tragus (lobul urechii) la nară. ~ Se introduce sonda sau cateterul (cu orificii laterale) până în faringe, paralele cu palatul osos şi perpendicular pe buza superioară. ~ Cateterul nazal se introduce pe nară sau prin pipă Guedel. ~ Se fixează sonda cu leucoplast. ~ Ochelarii se fixează după urechi şi au două sonde de plastic care pătrund pe nări. Sunt recomandate la copii şi bolnavi agitaţi. ~ Se administrează cu debit de 12 l pe minut → Oxigenoterapia prin mască: ~ Masca pentru oxigenoterapie poate fi cu sau fără inhalarea aerului inspirat. ~ Se fixează pe faţa pacientului acoperind gura şi nasul. ~ Este greu de suportat de către pacient datorită hamului de etanşare. ~ Se verifică scurgerea de oxigen şi se fixează debitul la 10-12 l pe minut. ~ Se aşează masca pe faţa bolnavului şi se fixează cu curea în jurul capului. → Oxigenoterapie prin cort: ~ Bolnavul respiră într-un spaţiu limitat. ~ Concentraţia de oxigen nu trebuie să depăşească 50%. ~ Circulaţia aerului este deficitară, ducând la încălzirea bolnavului – necesită răcire cu gheaţă sau aparate răcitoare. → Incidente şi accidente: ~ Distensie abdominală prin pătrunderea gazului prin esofag. ~ Emfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gâtului. jocuri pistoale jocuri cu masini de politie 4x4 jocuri criminali jocuri impusca infractorul jocuri prinde infractorul jocuri logan de politie jocuri lamburghini de politie jocuri mari jocuri intrecere jocuri cu biciclete online jocuri iubire ca in filme jocuri cu strategie tari jocuri cu interlopi jocuri cu muzica dance jocuri ferma de vaci jocuri carti macaoa jocuri asi jocuri cu manusi de box jocuri cu vacute jocuri vaci care dau lapte jocuri mulge vaca jocuri mulge vacuta jocuri curata vaca jocuri fa curat in grajdi jocuri grajdiuri jocuri la pascut cu vacuta jocuri cu muls jocuri bea lapte jocuri cu lapte de la vaca jocuri cu aventurile lui mario jocuri tari cu sonic jocuri cu mirese frumoase jocuri catelusi jocuri zombie online jocuri despre sonyc jocuri kiss jocuri fructe 3d jocuri cu delfini jocuri gatit online jocuri cu calcule jocuri fructe 3d jocuri cu roboti care se transforma jocuritable jocuri baschet nba bratz pentru copii jocuri scubi du online jocuri sapaturi jocuri pirati noi jocuri curse de camioane jocuri cu h2o noi jocuri nava spatiala jocuri fete baieti jocuri despre roboti jocuri cu prajituri pozitii de joc jocuri zuma gratis atv jocuri pisici online jocuri despre sah jocuri de carate jocuri cu joni bravo jocuri animale la ferma jocuri basebal jocuri decoreaza inghetata jocuri experimente secrete jocuri copaci jocuri castele cu ziduri inalte jocuri de gatit peste jocuri cu oameni impuscaturi gloante inamici garnizuana unitate mitraliere sinucigasi bani copii gratis tari sniper lunetist aruncatoare flacari sange pumni picioare lovituri genunchi coturi upercut eschive flick biceps carate kung fu tai kuando strada meci minge teren fotbal iarba poarta plasa bara dribling pasa stadion fermaram ferma mea ferme vaci vite grajdiuri animale pasari caini pasune iarba lapte branza arat semanat bile colorate galbene rosii albastre verzi baloane mingi cercuri buline copii fete vechi imaginatie mici mari tare nivele bubbles games babal bubles buble jocuri cu biliard jocuri snooker jocuri snucar jocuri cu snucar jocuri snuker jocuri snooker jocuri snukar jocuri cu snowmobile jocuri noi cu snowmobile jocuri pentru copii cu snowmobil jocuri iarna cu snowmobil jocuri 3d cu snowmobil jocuri comando 2 jocuri comando 4 jocuri comando 2 hack jocuri comando 1 jocuri comando 3 jocuri comando 5 jocuri comando 3d jocuri comando noi jocuri comando online jocuri comando gorila jocuri comando gratis Jocuri barbie cu catei jocuri catelul lui barbie jocuri barbie cu maimute jocuri cu pisici barbie jocuri cu ursuleti barbie jocuri cu iepurasi barbie jocuri cu barbie la plaja jocuri plaja cu barbie jocuri barbie la soare jocuri barbie sub umbrela jocuri barbie in costum de baie jocuri barbie in costum de plaja jocuri barbie in bichini jocuri barbie face baie jocuri barbie inoata jocuri de iubire barbie jocuri barbie se indragosteste jocuri barbie si cupidon jocuri cu ken jocuri barbie si ken jocuri noi cu emo jocuri barbie emo jocuri barbie se pregateste de bal jocuri barbie se pregateste de petrecere jocuri cu bal mascat jocuri la ball cu barbie jocuri noi barbie cu machiat jocuri cu ziua lui barbie jocuri de ziua lui barbie jocuri barbie de ziua ei jocuri barbie de ziua ei jocuri petrecere de ziua lui barbie jocuri cu tinuta lui barbie jocuri cu tinuta de ziua lui barbie Jocuri cu zane din povesti jocuri barbie zana jocuri cu zane frumoase jocuri zane si printese jocuri zane si sirene jocuri zane si spiridusi jocuri zane dress up jocuri zane de colorat jocuri cu harti geografice jocuri cu europa jocuri cu orientul mijlociu jocuri cu canada jocuri cu franta jocuri cu polul nord jocuri cu italia jocuri cu germania jocuri cu rusia jocuri cu pariuri la ruleta jocuri cu pariuri online jocuri cu pariuri pentru copii jocuri la ruleta jocuri pariaza la ruleta jocuri pariaza la aparate joc cu pariuri jocuri online cu pariuri 4.3. INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ → Definiţie: ~ Introducerea de substanţe medicamentoase - soluţii izotone, uleioase sau a unei substanţe coloidale, prin intermediul unui ac ataşat la o seringă , în stratul muscular. → Scop: ~ Terapeutic – injectarea soluţiilor cristaline. → Locul de elecţie: ~ Regiunea supero-externă fesieră, deasupra marelui trohanter – (pătratul supero-extern fesier). ~ Muşchii externi şi anteriori ai coapsei. ~ Muşchiul deltoid. ~ La sugari – regiunea mijlocie a coapsei. → Materiale necesare: ~ Seringă cu ac lung, sterile. ~ Material general pentru executarea unei injecţii. ~ Soluţia medicamentoasă. → Pregătirea bolnavului: ~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei. ~ Se aşează bolnavul în repaus – în decubit ventral, lateral, şezând sau în picioare. ~ Se dezveleşte locul ales. → Tehnica: ~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie. ~ Se montează seringa şi se aspiră medicamentul şi se schimbă acul. ~ Se elimină aerul. ~ Obişnuit se injectează la nivelul regiunii supero-externe fesiere. ~ Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool. ~ Se cere bolnavului să-şi menţină musculatura cât mai relaxată – muşchiul să fie moale. ~ Se puncţionează perpendicular pielea pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi siguranţă. ~ Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă. ~ Se injectează lent. ~ Se aplică o compresă şi se retrage acul brusc, masând uşor zona pentru accelerarea resorbţiei. ~ Se aşează bolnavul comod, în repaus 5-10 minute. ~ Se ordonează materialele folosite. → Incidente şi accidente: ~ Durere violentă – prin atingerea nervului sciatic sau a unei terminaţii nervoase – se retrage acul şi se schimbă locul injecţiei. ~ Paralizie (totală sau parţială)– prin lezarea nervului sciatic. ~ Ruperea acului – extragerea se va face manual sau chirurgical ~ Necroza ţesuturilor prin greşirea căii de administrare. ~ Hematom. ~ Supuraţie septică, abces, infecţie gravă. ~ Flegmon – supuraţie septică prin nerespectarea normelor de asepsie şi antisepsie. ~ Embolie uleioasă – prin introducerea accidentală a suspensiei uleioase într-un vas de sânge. ~ Iritaţie periostală – injectarea medicamentului în apropierea osului. ~ Transmiterea de boli infecto-contagioase sau infecţii generale – prin refolosirea seringilor şi acelor. → Observaţii: ~ Nu se injectează în regiuni infiltrate, zone cu abcese tegumentare, acnee, foliculită, furuncule etc. ~ Se evită injectarea repetată în acelaşi loc – se schimbă periodic locul. ~ Poziţia acului pentru soluţiile colorate se face prin detaşarea acului de la seringă. 4.4. OBSERVAREA ŞI NOTAREA EXPECTORAŢIEI → Definiţie: ~ Expectoraţia → actul reflex de eliminare a sputei pe gură, după un efort de tuse. → Scop: ~ Obţinerea de informaţii privind digestia şi tranzitul intestinal. ~ Evaluarea evoluţiei bolii, a stării generale. ~ Stabilirea diagnosticului ~ Supravegherea efectelor tratamentelor. → Materiale necesare: ~ Pahar conic. ~ Recipient cu capac. ~ Cutie Petri. ~ Scuipătoare. ~ Vas gradat. Caractere Valori fiziologice Valori patologice ~ Cantitate ~ Sub 50 ml. ~ 50-100 ml / 24 ore → bronşita catarală, pneumonie, tuberculoză, gangrenă pulmonară, edem pulmonar acut. ~ Vomică → eliminarea unor colecţii masive de puroi sau exsudat – în abces pulmonar, chist hidatic pulmonar. ~ Forma ~ ~ perlată – în astm. ~ Numulară – în caverne pulmonare. ~ Mase grunjoase, izolate în salivă. ~ Mulaje bronşice – foarte rare. ~ Culoare ~ Albă ~ Roşie-sanguinolentă – aerată, spumoasă. ~ Hemoptoică – spută cu striuri de sânge. ~ Ruginie – în pneumonie. ~ Roşie-brună. ~ Roşie gelatinoasă – în cancer pulmonar. ~ Roz – în edem pulmonar acut. ~ Alb-cenuşiu – în inflamaţii bronhiolare, astm. ~ Miros ~ Fără miros. ~ Fetid – în dilataţia bronşică, caverne pulmonare. ~ Miros pătrunzător. ~ Miros de pai umed – în supuraţii pulmonare. ~ Consistenţă ~ Lichid filant. ~ Spumoasă. ~ Aerată. ~ Gelatinoasă. ~ Vâscoasă. ~ Lichidă. ~ Conţinut şi aspect ~ ~ Mucus – în astm bronşic, inflamaţii bronşice. ~ Purulent – în supuraţii pulmonare. ~ Muco-purulent. ~ Seros – în stază şi edem pulmonar. ~ Pseudo-membranos – în difteria laringiană, bronşită difterică, bronşită pseudomembranoasă. ~ Sanguinolent – în edem pulmonar, cancer pulmonar, infarct pulmonar. → Notarea - în subsolul foii de temperatură cantitatea pentru ziua respectivă. Se poate nota şi grafic cu culoare albastră (verde) în mod identic cu notarea diurezei → 1 pătrat = 100 ml. Se socoteşte de la baza foii de temperatură. → Observaţii: ~ Culoarea, aspectul şi cantitatea sputei pot fi modificate de unele alimente sau medicamente ingerate sau ţinute în gură înainte de expectoraţie. ~ Unele profesii pot modifica culoarea şi aspectul sputei → morarii, minerii etc. 4.5. RECOLTAREA EXSUDATULUI FARINGIAN → Definiţie: ~ Exsudatul faringian → lichidul produs printr-un proces inflamator faringian. → Indicaţii de recoltare: ~ Angine – inflamaţii amigdaliene, faringiene. ~ Nefrite. ~ Reumatism articular acut. → Scop: ~ Explorator – depistarea germenilor patogeni ~ Stabilirea diagnosticului. ~ Depistarea purtătorilor sănătoşi de streptococ beta hemolitic. → Pregătirea pacientului: ~ Bolnavul nu mănâncă şi nu bea înainte de recoltare. ~ Nu se fac tratamente locale înaintea recoltării. ~ Nu se fac dezinfecţii orale, nazale sau faringiene. ~ Nu se face gargară. ~ Nu se administrează antibiotice înaintea recoltării. ~ Nu fumează şi nu-şi face toaleta dinţilor înaintea recoltării. ~ Se aşează pacientul comod, în poziţie şezând, cu gura deschisă → Materiale necesare: ~ Tampoane pe porttampon sterile. ~ Spatulă linguală. ~ Eprubete cu medii de cultură. ~ Lame şi lamele de sticlă. ~ Mască de protecţie. ~ Tăviţă renală. → Executarea recoltării: ~ Se observă regiunea de unde urmează să se recolteze. ~ Se protejează asistenta cu mască şi mănuşi de cauciuc. ~ Se deschide eprubeta cu tampon. ~ Se apasă limba cu spatula linguală. ~ Se cere bolnavului să pronunţe un „a” prelungit. ~ Cu tamponul se şterge depozitul de pe faringe şi amigdale. Dacă este cazul, chiar se dezlipeşte o porţiune de membrană falsă. → Pregătirea produsului recoltat pentru laborator: ~ Produsul recoltat se întinde pe lame de sticlă pentru frotiuri colorate (la indicaţia medicului). ~ Se fac însămânţări pe medii de cultură, succesiv, două eprubete din aceiaşi recoltare. ~ Se etichetează eprubeta şi / sau lamele de frotiu. ~ Se completează buletinul de analiză cu datele bolnavului şi examenul solicitat. ~ Se transportă imediat la laborator. → Îngrijiri după recoltare: ~ Bolnavul nu necesită îngrijiri speciale. ~ Se notează în foaia de observaţie recoltarea şi dacă s-au făcut sau nu însămânţări. → Observaţii: ~ Dacă nu este posibilă însămânţarea imediată pe medii de cultură, tamponul recoltat trebuie umezit cu ser fiziologic steril sau glicerină 15%. ~ Timpul scurs de la recoltare până la însămânţare nu trebuie să depăşească 5-6 ore. ~ În timpul recoltării tamponul nu trebuie să se îmbibe cu salivă. ~ Nu se ating dinţii cu tamponul pentru a nu obţine un rezultat eronat. 4.6. ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU FEBRĂ – HIPERTERMIE → Hipertermia este temperatura corpului peste valoarea normală de 370C considerată la adult. → Manifestări: ~ Subfebrilitatea – menţinerea temperaturii corporale între 37-380C. ~ Febră moderată - menţinerea temperaturii corporale între 38-390C. ~ Febră ridicată – menţinerea temperaturii corporale între 39-400C. ~ Hiperpirexie – menţinerea temperaturii corpului peste 400C. ~ Frisoane – contracţii musculare puternice cu senzaţie pronunţată de frig. ~ Tegumente roşii calde, umede – pielea la început este palidă, apoi roşie, caldă, apoi transpirată. ~ Piloerecţie – piele de găină la senzaţia de frig. ~ Sindrom febril – o grupare de semne ca: cefalee, tahicardie, tahipnee, inapetenţă, sete, oligurie, urini concentrate, convulsii, halucinaţii, dezorientare, delir. ~ Erupţii cutanate – macule, papule, vezicule, întâlnite în bolile infecţioase. → Febra nu se confundă cu boala. Ea poate fi un episod pasager, poate însoţi evoluţia bolii sau să lipsească în totalitate. → Febra se combate numai dacă depăşeşte anumite valori şi persistă mai mult timp, astfel încât pune în pericol funcţiile vitale ale organismului: ~ La nou-născut, peste 390C pot apărea complicaţii nervoase, cardiovasculare, renale. ~ La sugar, copilul mare şi adultul tânăr, complicaţiile survin dacă temperatura depăşeşte 400C. ~ La adultul în vârstă peste 380C. → Bolnavul febril prezintă modificări în funcţionalitatea principalele aparate şi sisteme, apărând o serie de simptoame ca hiperemia, scăderea toleranţei digestive, micţiuni frecvente, agitaţie psihomotorie sau somnolenţă, transpiraţii la nivelul tegumentelor. → Agitaţia psihomotorie poate evolua spre delir la copilul mare şi adult şi convulsii tonicoclonice la nou-născut, sugar şi copilul mare. Bolnavul febril reprezintă un consum crescut de calorii. → Asistenta medicală trebuie să acorde atenţie sporită îngrijirii bolnavului febril. a) Asigurarea igienei corporale:  Verifică în mod repetat dacă tegumentele bolnavului sunt transpirate.  Va asigura lenjeria de corp şi de pat curată şi uscată. Va efectua toaleta parţială a bolnavului.  Va schimba lenjeria bolnavului ori de câte ori este necesar (bolnavul nu va fi lăsat cu lenjeria umedă de transpiraţie).  Urmăreşte în permanenţă mucoasa bucală asigurând igiena cavităţii bucale. b) Asigurarea bolnavului cu lichide necesare pentru prevenirea deshidratării (combate hipertermia dacă aceasta depăşeşte valorile majore):  Se îngrijeşte să comande ceai pentru reechilibrarea permanentă a bolnavului.  Administrează cantităţilor necesare la intervale regulate după necesităţi.  Observă în permanenţă simptomele clinice care însoţesc febra. În acest scop măsoară pulsul, frecvenţa respiratorie, observă culoarea tegumentelor şi comportamentul bolnavului. Înregistrează hipertermia majoră şi anunţă medicul. c) Aplicarea de comprese reci:  Pregăteşte de urgenţă comprese umezite la temperatura de 10-150C.  Aplică comprese pe torace, pe cap şi dacă este necesar şi pe trunchi.  Pregăteşte pentru împachetări, baia hipotermizantă, prosoape uscate.  Verifică pulsul, culoarea tegumentelor bolnavului.  Întrerupe aplicarea compreselor dacă tegumentele devin cianotice.  Schimbă comprese la interval de 5-10 minute, de 3-6 ori, până când scade temperatura corpului cu 1-20C d) Împachetarea:  Dacă aplicarea compreselor nu are efectul scontat se efectuează împachetarea în cearşafuri umede la temperatura de 10-150C. Schimbă împachetarea din 5 în 5 minute (de 2-3 ori).  Verifică pulsul, culoarea tegumentelor, starea generală.  La bolnavii gravi, cearşaful de dedesubt se schimbă la interval de 20 minute, iar cel de la suprafaţă din 5 în 5 minute.  Aplică bolnavului comprese reci pe cap.  Administrează bolnavului lichide reci sau calde după indicaţia medicului.  După împachetare şterge tegumentele bolnavului cu prosoape uscate.  După circa 10 minute de la împachetare, măsoară temperatura bolnavului (care poate fi cu 2-30C mai mică decât înaintea împachetării).  Pregăteşte patul bolnavului şi îl lasă în linişte, dar sub supraveghere; de regulă, bolnavul adoarme având un somn liniştit şi respiraţie regulată. e) Baie rece sau moderată:  Dacă temperatura bolnavului nu a scăzut în mod corespunzător, asistenta medicală îi va pregăti baia rece (330C) sau moderată (350).  Verifică starea clinică a bolnavului, cantitatea de apă pregătită este de 200 litri, durata băii de 8-10 minute, se poate repeta de 2-3 ori în 24 ore.  Se verifică în permanenţă culoarea tegumentelor şi apariţia stării de colaps. Baia este eficientă dacă tegumentele sunt hiperemice, bolnavului i se amplifică mişcările respiratorii, se intensifică bătăile cardiace.  După baie se fricţionează tegumentele uşor cu prosoape curate şi uscate.  Se îmbracă bolnavul cu lenjerie încălzită şi este culcat în pat.  Asistenta verifică dacă bolnavul are frisoane, caz în care îl înveleşte cu două pături în plus, îi administrează ceai fierbinte şi dacă este necesar, aplică un termofor la picioare. f) Administrarea medicamentelor sedative:  Se administrează Diazepam, Fenobarbital la bolnavii agitaţi, la copii sugari şi la aceia cu predispoziţie la convulsii. g) Administrarea medicamentelor pentru tratarea afecţiunii de bază:  Se îngrijeşte să execute întocmai tratamentul prescris de medic h) Asigurarea regimului alimentar corespunzător:  Regimul bolnavului febril este hiperglucidic 60-70% şi hipolipidic; proteinele se dau în cantitate de 20%. i) Educaţie sanitară:  Se efectuează instrucţia bolnavului şi aparţinătorilor privind necesitatea şi rolul împachetărilor şi al băilor reci. CONCLUZII Amigdalita este o infectie sau inflamatie a amigdalelor palatine. Amigdalele sunt mase de tesut limfatic situate de o parte si de alta a gatului, deasupra si in spatele limbii, facand parte din sistemul imun al organismului. Principalele cauze de amigdalite sunt cele virale si bacteriene. Bacteria cel mai des implicata in producerea amigdalitelor este streptococul beta-hemolitic grup A, care produce de asemenea si angina streptococica. Alte cauze de amigdalite, rar intalnite la persoanele cu un sistem imunitar sanatos, pot fi cele parazitare si fungice. Amigdalita este contagioasa la contactul apropiat cu o persoana infectata. Principalul factor de risc pentru amigdalite este contactul apropiat cu o persoana infectata. Picaturi contagioase ce contin agenti patogeni ajung in aer atunci cand o persoana infectata respira, tuseste sau stranuta; infectia apare prin inspirarea aerului ce contine aceste particule infectante. Infectia poate aparea de asemenea in cazul in care agentii patogeni ajung pe piele sau obiecte care vin in contact cu gura, nasul, ochii sau alte membrane mucoase. Simptomele debuteaza de obicei dupa 2-5 zile de la expunerea fata de agentul infectant. Amigdalita de cauza streptococica este contagioasa inca din primele faze ale bolii si fara instituirea unui tratament poate ramane asa timp de doua saptamani. Tratamentul antibiotic scurteaza perioada de contagiozitate, o persoana infectata nefiind contagioasa dupa instituirea unui tratament de cel putin 24-48 ore. Principalul simptom al amigdalitelor este prezenta gatului inflamat si dureros la care sa mai adauga alte simptome aditionale. Pot sa fie prezente toate sau cateva din urmatoarele simptome: febra, respiratie urat mirositoare, congestie nazala si guturai, noduli limfatici imflamati, amigdale rosii si inflamate acoperite total sau partial cu puroi, dificultati la inghitire, cefalee (dureri de cap), dureri abdominale, suprafete sangerande pe suprafata amigdalelor, prezenta culturilor bacteriene pe suprafata amigdalelor. Cand inflamatia gatului este insotita de simptome de tip gripal ca si congestia nazala (aflux excesiv de sange la nivelul nasului), catar (secretii apoase nazale) nazal, stranut si tuse, etiologia este cel mai probabil virala. Inflamatia gatului acompaniata de febra peste 38,3 C, brusc instalata (febra usoara sau subfebrilitatile pot indica o infectie virala) si cresterea in volum a nodulilor limfatici, indica de obicei o infectie bacteriana. Cu toate ca angina streptococica este vindecabila de obicei fara tratament, o infectie streptococica netratata conduce la complicatii importante cum ar fi reumatismul articular acut (boala inflamatorie provocata de actiunea toxinelor streptococului beta hemolitic grup A, care provoaca o inflamatie a articulatiilor mari si a inimii). Amigdalitele produse de virusi dureaza in mod normal intre patru si zece zile; infectia bacteriana dureaza putin mai mult. Daca simptomele includ inflamatia gatului, febra peste 38,30C si noduli limfatici inflamati, etiologia este cel mai probabil streptococica. In unele cazuri, amigdalitele se pot croniciza. Indepartarea chirurgicala a amigdalelor (amigdalectomia) poate fi recomandata pacientilor, tinand cont de trecutul lor de boala faringo-amigdaliana precum si de anamneza si examenul obiectiv. Pot afirma ca odata cu alegerea acestei teme am aprofundat studiul teoretic si practic al acestei patologii urmarind in timpul practicii efectuate in spital pacienti de diferite varste si observand diferentele atat din punct de vedere al gravitatii simptomelor cat si al evolutiei bolii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu