Efectul si combaterea stresului termic la capre provocat de temperaturile ridicate

Efectul si combaterea stresului termic la capre provocat de temperaturile ridicate În perioada de vară şi uneori vară - toamnă mai toate formele de viaţă sunt afectate de temperaturile prea ridicate ale mediului ambiant, iar caprele nu fac excepţie. Când alături de temperatură şi umiditatea se află la nivele superioare, impactul asupra funcţiilor corporale este foarte sever şi devine critic pentru supravieţuire. Aprecierea gradului în care are loc modificarea parametrilor fiziologici ai organismului caprelor sub influenţa a diferiţi factori se face uşor prin diferenţa faţă de valorile normale redate în tabelul următor: Parametrii fiziologici la capre Parametru Valori normale Temperatura 38.6-40oC la nivel rectal; variază în funcţie de temperatura aerului, mişcare, excitare, cantitatea de păr care acoperă corpul şi starea de sănătate Puls 70-80/minut Respiraţie 12-20/minut Pubertate 4-12 luni în funcţie de precocitate Ciclu estral 18-23 zile Perioada de călduri 18-24 de ore în medie; interval de variaţie 12-36 ore Gestaţie 150 de zile în medie; interval de variaţie 148-153 zile Greutatea la fătare 3,6 kg în medie Zona de confort termic este acea temperatură la care se obţin cele mai mari producţii şi stresul este cel mai mic. Pentru capre aceasta este cuprinsă între 0 -300 C. Temperatura care depăşeşte limita superioară a zonei de confort termic are ca efect imediat scăderea ingestei de furaj şi creşterea celei de apă. Consumul voluntar de hrană poate fi afectat direct prin stres, animalele nefiind active şi indirect prin diminuarea timpului de păşunat şi a disponibilităţii furajului pe păşune datorită secetei. De asemenea prin această reacţie caprele încearcă să reducă suprafaţa corporala expusa (volumul abdomenului va fi mai mic) şi nivelul arderilor interne în vederea producerii de energie. Pentru atenuarea efectelor negative ale stresului termic asupra consumului de hrană se recomandă ca păşunatul să se efectueze seara, noaptea şi/sau dimineaţa când temperatura este mai scăzută decât la mijlocul zilei. Consumul voluntar de apă creşte în special pentru a asigura răcirea corpului. Echilibrul hidric dintre apa evaporată şi cea conservată este cel care reglează rezistenţa caprelor la temperaturi mari. Apa se evaporă din corp prin transpiraţie ce serveşte la răcirea suprafeţei externe şi respiraţie implicată in reducerea temperaturii cavităţilor interne. Cantitativ prin respiraţie se pierde de 8 ori mai multa apă decât prin transpiraţie. Conservarea apei joacă un rol indirect dar la fel de important în abilitatea animalului de a tolera temperaturile ridicate. Această funcţie devine vitală dacă evaporarea pentru răcire necesită o cantitate de apa mai mare decât cea disponibilă în organism. În mod obişnuit apa regăsita în corpul caprelor reprezintă peste 60% din greutatea vie putând ajunge până la 76 % în zonele aride. Când acest element esenţial vieţii nu se asigură la nivel de necesar caprele au un avantaj faţă de alte specii de animale deoarece ele sunt capabile să utilizeze apa din plantele ingerate putând păşuna la distanţe mari faţă de sursa de adăpare. Un alt avantaj este faptul că în rumen se poate stoca o cantitate de apă suficientă pentru a le conferi autonomie timp de 3-4 zile. Necesarul este diferit în funcţie de starea fiziologică. Pentru caprele în lactaţie se va asigura 3,5-4 kg de apă la fiecare kg de substanţa uscată ingerată când temperatura mediului ambiant este de 150C. Consumul creşte cu 30, 50 şi respectiv 100% la temperaturi de 20, 25 şi 300C. Pentru caprele nelactante cantitatea necesară este mai mică fiind cuprinsă intre 2-2,8 kg/kg SU . Aceste animale pot supravieţui chiar fără să bea apă dacă păşunează pe terenuri cultivate de mare productivitate şi temperatura nu este mai mare de 300C. Limitarea consumului are efect negativ asupra producţiei de lapte. Se estimează ca în zonele cu climat temperat sunt necesare 1,43 kg apa / kg de lapte produs. Adăparea trebuie asigurată de cel puţin 3-5 ori pe zi din surse verificate sub aspectul potabilităţii deoarece caprele nu consumă cu plăcere sau chiar refuză apa murdară sau cu miros. Temperatura ridicată şi scăderea ingestei de furaj afectează şi funcţia de reproducţie. Înainte de montă nutriţia sub nivel de necesar şi o stare de întreţinere precară condiţionează numărul de foliculi maturaţi şi respectiv de ovule apte pentru fecundare. De asemenea materialul seminal produs de ţap are o capacitate de fecundare redusă. După montă spermatozoizii şi ovulele degenerează în tractul reproductiv iar balanţa hormonală se dezechilibrează ca urmare a efectului căldurii asupra hipotalamusului. Neasigurarea tuturor principiilor nutritivi, mai ales în ultimele două luni de gestaţie, va duce la înfometarea fetusului altfel încât la fătare iezii vor avea o greutate mică şi o viabilitate scăzută. Pentru păstrarea funcţiilor organismului trei mari procese intervin în risipirea căldurii la nivelul corpului. Acestea sunt : convecţia, conducţia şi radiaţia asigurate prin unele structuri ale organismului formate în lungul proces de adaptare la condiţiile de viaţă din zonele aride. O astfel de structură este reprezentată de păr prin culoare şi caractere fizico-chimice. Părul cu o lungime medie este un bun izolator şi reflectă razele solare permiţând în acelaşi timp circulaţia aerului şi evaporarea apei la nivelul pielii. Se preferă culoarea albă sau nuanţele deschise. Următoarea linie de protecţie o constituie pielea. De această dată se preferă nuanţele închise. Pielea de culoare neagră absoarbe razele ultraviolete care penetrează învelişul pilos şi previne alterarea proteinelor în zona de contact. Excesul de piele asigură creşterea suprafeţei corpului în raport cu mărimea lui uşurând în acest mod evaporarea apei. Aceasta este explicaţia pentru preferinţa fermierilor de a creşte rase de capre cu urechi lungi şi late în zonele aride. Coarnele reprezintă o altă structură a corpului implicată în atenuarea stresului termic prin contribuţia lor la răcirea sângelui înainte de a ajunge la creier. Sunt mai calde la bază şi temperatura scade pe măsură ce avansăm spre vârful lor. Dacă caprele continuă să sufere de căldura cu toate aceste forme naturale de rezistenţă pe care le asigură organismul ne revine noua responsabilitatea de a asigura condiţii de viaţă adecvate pentru efectivul de animale pe care îl deţinem. Când temperatura va depăşi 30oC se va asigura apă la discreţie, iar animalele vor fi întreţinute pe timpul zilei în adăpost dacă acesta nu se află la distanţă prea mare de păşune. În cazul în care păşunea este prea departe şi ne putem permite o investiţie vom construi copertine, cu o bună circulaţie a aerului sub ele, care să asigure umbra caprelor în perioada de odihnă. Materialul de construcţie trebuie astfel ales încât prin structura şi formă să reflecte razele solare şi să poată fi răcit prin stropire cu apa. O altă cale pentru combaterea stresului termic este selecţia genetică după toleranţa la temperaturile ridicate. Astfel vom reţine pentru reproducţie capre care au o producţie bună de lapte, dar şi o lungime a urechilor cât mai mare. Din cele prezentate putem constata că stresul provocat de creşterea temperaturii în afara zonei de confort termic afectează negativ, foarte puternic, funcţiile corporale şi prin aceasta producţia de lapte obţinută. Dacă sistemul natural al caprelor de combatere a acestor efecte este ineficient crescătorul trebuie să intervină şi să adopte cele mai bune măsuri de care dispune pentru ca această formă de disconfort să fie redusă la minim.