Timp de secole,femeiile au trait
intr-o lume a barbatilor,neavand nici un drept,ci doar datoria de a fi o sotii
si mame bune.Fiind reprezentantii sexului tare,barbatii au reusit sa profite
timp de secole de slabiciunea femeii,de inferioritatea sa din punct de vedere
fizic si de finetea si sensibilitaea acesteia. Din cele mai vechi timpuri chiar
pana in present,masculinul si experientele sale erau considerate norma pentru
comportamentul si realizarile umane. Experientele femeilor si tot ce tine de
femeiesc erau considerate deviatii sau exceptii de la norma universal
masculina. Androcentrismul[1]
este in continuare universal present in societatile si culturile
contemporane,fiind un element essential si complementar structurilor de putere
patriarhala. La nivelul cunoasterii pana in anii 1970, aproape toate teoriile
au fost construite plecand de la experientele barbatilor. Pornind de la
povestea biblica a crearii omului,trecand prin Antichitatea vechilor
greci,pentru care femeia era considerata un barbat “mutilat”,pana la influenta
teorie freudiana a sexualitatii,comportamentul uman a fost redus la
experientele si privilegiile masculine. Teoria sexualitatii este una dintre
cele mai criticate teorii de catre feministe,referindu-se adesea la “faza
falica”[2]. Feministele
considera ca de aici,personalitatea copiilor poate fi predeterminata:baietii se
dezvolta ca persoane active,pe cand fetele capata un sentiment de
inferioritate,devenind pasive. In teoria lui Freud,a avea sau nu penis
reprezinta problema esentiala in dezvoltarea psihologica ulterioara a
copilului.
1.Prejudecatile
cu care avea sa se confrunte feminismul
Femeile erau constiente de
prejudecatile care aveau sa fie eliminate si de opunerea multor conservatori,si
nu numai,la dorinta lor de emancipare. Multi percep aceasta emancipare ca pe o
miscare anti-barbati,anti-familie,etc. “In feminismul adevarat nu e vorba nici
de mandria femeii,nici de libertatea ei de a iubi,e vorba de drepturile ei din
punct de vedere legal,economic,politic. Interesul femeii e de a face femeia sa
fie considerata sis a se considere ea singura ca o fiinta de sine statatoare,
nu ca obiect in vecinica stapanire a altora si vecinic condusa de altii.”[3]
Una dintre prejudecatile despre
feminism,este aceea ca feminismul este doar victimism si ca feministele
considera barbatii vinovati de nenumaratele drepturi incalcate ale femeilor in
trecut. Ceea ce nu se stie,este ca exista o mare varietate de curente feministe
in diverse locuri si timpuri:liberal,socialist,modern,etc. Evident,feminismul
liberal pledeaza, ca si liberalismul in sine,pentru egalitatea dinre oameni. In
nici un caz acest curent nu ii acuza pe barbati pentru ca femeile au fost
lipsite de drepturi din cele mai vechi timpuri. Feminismul marxist lupta
impotriva “casatoriilor nefericite”,ca rezultat al inegalitatii economice
dintre femeie si barabat. Feminismul radical considera ca femeile ar trebui sa
decopere in ele insele femeia autentica,nu sa preia sau sa imite valori
barbatesti. Nici una dintre formele feminismului nu priveste femeia ca pe o
victima,ci dimpotriva,ca pe o fiinta capabila sa decida singura si sa se impuna
atunci cand este cazul.
O alta prejudecata intalnita de femei este
aceea ca feminismul este promovat de femei singure,nedorite de barbati, divortate,etc.
Una dintre reprezentantele power-feminism-ului[4],
Naomi Wolf, este o femeie tanara,frumoasa,casatorita,are doi copii si se
declara a fi fericita. Sunt multe feministe asemenea ei si exista, deasemenea,
multi barbati care se declara feministi. Prejudecata in sine mascheaza o
atitudine misogina, deoarece, potrivit unui asemenea standard, femeii trebuie
sa se mentina mereu tanara, frumoasa si intotdeauna casatorita. Femeile pot
deveni feministe ca urmare a unor nemultumiri profunde privind modul in care
sunt privite si tratate in societate.
Sunt multi oameni care considera
feminismul o ideologie in exclusivitate a lesbienelor,a unor femei anormale,care
nu sunt la locul lor. De aici rezulta si atitidinea multor femei care declara
ca nu sunt feministe,evident,de teama de a nu fi etichetate. Nu se vorbeste
niciodata de barbat care nu e la locul lui.In societatea romaneasca exista inca
o teama de metalitatile invechite ale unora, o teama de a te indeparta de ceea
ce era odata considerata (sau mai este)norma.Cu toate astea, multi protesta
impotriva uniformizarii fortate, mai ales in tarile care au avut un timp,mai
scurt sau mai lung,regim totalitar. Prejudecata releva si o atitudine homofoba,
resentimentara fata de minoritatea sexuala a lesbienelor. In mod ascuns insa,
ea condamna relatiile de apropiere afectiva, emotionala si chiar de
solidaritate feminina-toate elementele fundamentale ale unei atitudini feministe.
Prejudecata del mai des intalnita este
aceea ca feminismul este o miscare anti-barbati. Aceasta indica o atitudine
defensiva. Exista, intr-adevar, grupari feministe care promoveaza idea
abtinerii de la contactul heterosexual de penetrare, dar acest lucru nu poate
duce la o generalizare. Miscarea feminista este impotriva discriminarii sexuale
si nu impotriva barbatului. Majoritatea feministelor sunt heterosexuale si cu
potential de relationare intima. Feministele sunt indreptate impotriva
relatiilor dezechilibrate,bazate pe asimetrie intre celor doua genuri. Recent,ultimele
scrieri feminste pun accent pe asumarea responsabilitatilor de catre femei in
contextual schimbarilor relatiilor de gen, spre deosebire pe scrieri mai timpurii axate pe inlaturarea
subordonarii fata de barbati. Feminismele sunt ideologii constructive,nu
distructive. Nu se vrea ca puterea femeii sa fie peste cea a barbatului, ci se
cer drepturi egale.
Intalnim adesea oameni care considera
feminismul o miscare impotriva muncii casnice. Desi a exsistat tendinta de
rasculare impotriva muncii casnice la inceputul anilor ’60 si inceputul anilor
’70, o serie de curente feministe sunt intens preocupate de valorizarea si
recunoasterea sociala a muncii domestice a femeilor. Unele feminste au gasit o
metoda de a masura valoarea acestei munci si au gasit si solutii pentru a o
remunera. Atitudinea potrivit careia
este treaba femeii sa gateasca, sa spele, sa faca curat, sa ingrijeasca copiii,
etc. este revoluta in lumea civilizata. Feministele doresc o distributie
echilibrata intre femeie si barbat si, in ziua de astazi, exista solutii si
pentru cei care nu doresc sa faca munca domestica: aparate electrocasnice,
angajarea unui om pentru curatenie,etc.
In ceea ce priveste Romania, se
considera ca feminismul nu este o ideologie adaptata realitatii din tara. Acest lucru se poate usor contrazice prin niste
documente care arata egalitatea in drepturi a femeii cu barbatul(constitutia si
alte legi). Insa, datorita nivelului de trai redus, violenta intrafamiliala
indreptata preponderant catre femei si copii este intalnita mai des in Romania
decat in alte tari iar rata somajului femeilor sub 29 de ani si a celor de
peste 55 intrece considerabil media pe economie. Feminismul exista si in Romania,, chiar
daca se manifesta altfel decat in tarile occidentale.
2.Feminismul
si biserica
Biblia este un document al
crestinismului din cele mai vechi timpuri, iar in ultimii o suta de ani, a fost
recunoscuta ca androcentrica si patriarhala. Reactia fata de aceasta problema
variaza in mod considarabil. Unii au ripostat prin abandonarea Bibliei ca baza
credibila a sistemului de credinte religioase. Privita din punct de vedere
religios, miscarea de emancipare a femeii resprezinta o miscare “impotriva
barbatului si asezamintelor dumnezeiesti privitoare la relatia barbat femeie”[5]
Biserica considera frumusetea feminina simbolul trupesc al frumusetii
duhovnicesti. Se considera ca frumusetea fizica la femeie reflecta frumusetea
interioara a barbatului. Ideea ca femeia trebuie sa se supuna barbatului nu
ajuta cu nimic feministele si,de aceea, multe dintre ele renunta sa mai creada
in biblie sau renunta de tot la religie. Si in Sfanta Scriptura se spune ca
“femeia este slava barbatului, iar barbatul este slava lui Dumnezeu”. Biserica
considera ca emnciparea femeii a inceput odata cu emanciparea barbatului de
catre Dumnezeu, pentru ca se considera ca biserica exploata si asuprea
personalitatea umana. Aceste idei nu sunt acceptate de feministe din motive
evidente. Feministele doresc drepturi egale cu barbatul, dar biserica este o
institutie traditionala, care respinge aceasta egalitate. Unele dintre
argumentele care sustin acest lucru este ca femeii ii este interzis sa intre in
altar si ca doar barbatii pot deveni preoti.
Din punct de vedere religios,
pacatul originar apare odata cu femeia. Comentatori ulteriori, printer care si
Sfantul Pavel, au generalizat pacatul Evei asupra caracterului femeii,
justificand inegalitatea dintre femei si barbati prin relatia ierarhica dintre
Adam si Eva. Eva preia imagini-simboluri ale vietii-gradina, copacul vietii,
actul nasterii-si le transforma in imagini distructive care actioneaza
impotriva omului. Eva a fost descrisa de-a lungul secolelor drept “creatie
secundara”, “substanta infrerioara”, nealcatuita dupa chipul si aseamanarea lui
Dumnezeu. Eva este considerata mai putin rationala, morala, mai instinctiva si
mai expusa pacatului.
Exista doua mituri ale creatiei
omului in Facerea, scrise in momente
diferite. In textile preotesti, femeia si barbatul sunt create odata, amandoi,
“dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu”. Textele preotesti se crede ca au
inceput a fi scrise in secolul al
VII-lea i.Hr. si apoi rescrise dupa exilul babilonian in secolele V-VI
i.Hr. Cel de-al doilea mit al creatiei este cel regasit in textile iehovnice, Facerea, 3-4, in care este relatata
alungarea din Gradinile Edenului. In aceasta varianta, barbatul este creat cel
dintai si, neavand nici un “ajutor potrivit pentru el” printer animale,
Dumnezeu ii faureste o femeie din trupul barbatului-femeie pe care barbatul o
va numi Eva. Textele iehovnice, desi amplasate ca a doua varianta a Facerii, au fost probabil scrise cel
dintai, posibil cu circa 400 de ani inaintea celor preotesti, in jurul
secolului al IX-lea i.Hr. Unii comentatori, intr-o incercare de a reconcilia
teologiile celor doua mituri, si-au creat propria femeie dintai, Lilith, ale
carei independenta si egalitate ofereau o explicatie ambelor teologii. Cu toate
acestea, multi teologi feministi nu considera ca acest simbol poate fi innoit
in vreun fel care sa le ajute pe femei; Eva, provocatoare si ademenitoare, pare
a fi o imagine puternic fixata in psihicul masculine. Multe femei ar prefera sa
abandonam figura mitoogica a Evei care le-a incatusat pe femei intr-un destin
“biologic” pentru prea mult timp.
Credintele despre impuritate,
dintre care cele privind menstruatia sunt probabil cele mai puternice, par sa
functioneze ca instrumente ale relatiilor de putere in religie si, prin urmare,
in societate. Grupurile conducatoare definesc ceea ce este curat si, in
consecinta, acceptabil pentru Dumnezeu si om. Murdaria este inacceptabila
prezentei divine, devenind asadar un insemn al slabiciunii fizice si morale.
Regulile purificarii legitimeaza deci puterea presupusa a ideologiei dominante
de a proteja societatea de pericolele propriei impuritati. Ritualu crestin al
puritatii este derivate in mare din codurile preotesti ebraice ale
Leviticului, 12:1-5 si 15:19-30, in care
menstruatia si nasterea de prunci o condamnau pe femeie la necuratenie sau
impuritate pentru intervale de timp bine stabilite. Pentru a fi pregatit sa e
appoprie de divinitate, poporului evreu i se pretindea puritatea, separarea de
contactul cu orice ar fi profane,
printer care contactul cu sangele ar fi fost sursa cheie de impuritate. Aceste
legi limitau participarea femeii la ritalurile religioase si delimitau clar
relatia cu sotul ei;emisia de lichid seminal il facea sip e barbat sa devina
temporar impur, dar pentru un timp mult mai scurt, insa nu reprezenta un
obstacol pentru preotie sau mai tarziu pentru rabinat. Aceste coduri au fost
elaborate si raman in vigoare in ortodocsismul ebraic modern ca si in ortodoxia
crestina. In afara de varsarea de sange
sacrificial,oricar alta varsare de sange, orice alta scurgere de sange este
considerata tabu, necurata. Acest lucru a condus la aprecierea ca impure a
femeilor expuse lunar la pierderea
sangelui. Textul Leviticului (15:19-30) specifica expres nu numai
“necuratia” femeii din cauza curgerii sangelui:ea este acuzata a fi
raspunzatoare pentru aceasta curgere, caci va fi jertfa “pentru pacat”; evreii o acuza pe Eva de
moartea lui Adam:intru cat ea a varsat sangele lui Adam,ea trebuie sa
ispaseasca prin sangele ei sangele varsat. Acuzata de a fi “murdara” si de
neatins in aceste perioade, femeia devine “paria” in propria ei Biserica, in
aceea pe car Hristos a oferit-o tuturor, fara nici o deosebire. Ramane totusi
curios si contradictoriu faptul ca, in decursul formarii traditiei bisericesti,
practica si conceptia crestina s-au indepartat considerabil dde viziunea pe
care mantuitorul ne-o ofera despre femeie si despre tabuurile conceptiei
iudaice. Iisus desfiinteaza conceptia de vinovatie pentru boala. Ceea ce
condamna El este rautatea din sufletul omului. Nimic nu ste impur pentru cel
pur;nimic nu este impur decat rautatea din inima omului si faptele p care
acesta le savarseste.
Tabuurile impotriva
menstruatiei si nasterii au reprezentat poate cauza principala a expluderii
femeii din altar, cat si a unei perceptii indelung interiorizate a ppsihologiei
femeiesti ca purtatoare de incarcatura negative, lucru care a impiedicat
intimitatea femeii cu Dumnezeu. In parte, dorinta patriarhala de a detine
puterea asuprea vietii si mortii a fost reprezentata de controlul asupra
corpului femeii, prin legile puritatii si curateniei.
Multe feministe argumenteaza ca
etichetarea sangelui femeiesc cu profanul corespunde unei dramatice caderi al
statului socio-religios al femeii, unde menstruatia este cosiderata pedeapsa pentru pacatul Evei. In aparenta,
legile ebraice ale puritatii nu s-ar gasi in viata crestina moderna, cel putin
in cea catolica. Mai mult, acest tabu al menstruatiei a fost distrus de Iisus
Insusi care vindeca o femeie care ar fi fost impura din cei 12 ani de
hemoralgie continua. In loc sa o condamne ca L-a atins si I-a dat, astfel, o
parte din impuritatea sa, Acesta o vindeca.
In ceea ce priveste oficierea in
altar de catre femei, traditiile catolice, ortodoxe si chiar si unele
protestante considera ca acest lucru ar polua si profana ritualurile sacre. O
adaptare a ritualului purificarii conform Levitilucui
12:2-4 era obisnuita pana prin anii 1960 in Biserca Catolica pentru
“curatenia” femeii care tocmai a nascut,ritual aflat in plin uz si astazi in
Biserca Ortodoxa, “molifta” fara de care mama pruncului nou-nascut nici nu se
poate apropia de bserica, nicidecum sa intre in ea. Dupa 40 de zile de cand a
nascut, molifta avea rolul de a diminua puterea sacralitatii femeiesti prin
reintegrarea ei in ordinea sacra masculina. Asadar, liturghia moliftei poate
reprezenta o subjugare a femeiescului a carui sexualitate haotice ameninta
idealurile de rationalitate destupata si inalta spiritualitate afirmatea in
comunitatile patriarhale crestine.
Sangele menstrual reprezinta
darul vietii in opozitie cu puterea de contol, exploatarea si distrugerea
patriarhala. Recent, miscarea spirituala feminista au revendicat menstruatia si
nasterea de copii ca punct central al autoafirmarii si manifestarii
diferentelor esentiale femeiesti.
3.Eliberarea sexuala a femeilor
In ceea ce le priveste pe femei,
relatiile lor sexuale au fost tacite. Miscarea sexuala a femeii reprezinta o
parte importanta a emnciparii femeii si este o incercare remarcabla de a iesi
din traditionalism si pune in mod deschis, explicit, o serie de probleme
privind sexualitatea feminina. Miscarea de eliberare sexuala a femeilor are la
baza probleme esentiale ale vietii femeii:dependenta materiala de barbat,
protejarea finite biologice feminine fata de efectele sarcinilor multiple, etc.
Eliberarea sexuala a femeii este legata de miscarea de emancipare a femeilor
din a doua jumatate a anilor ’60. Eliberarea sexuala s-a dezvoltat din
experientele unei anumite generatii de femei, care au ajuns la varsta
maturitatii sexuale in anii ’60-’70 si au fost primele care au avut acces la
contraceptive inainte de casatorie.
Eliberarea sexuala a femeilor a
debutat cu o critica la adresa aspectelor de subordonatre a vietii sexuale a
femeilor. Eroticul este expresia libertatii umane,iar autonomia sexuala, desi
greu de obinut, este un proiect demn de urmat pentru femei. Una dintre luptele
duse in cadrul acestor miscari de eliberare, este aceea privind dreptul la
avort deoarce feministele considera ca femeile au dreptul sa-si exprime
sexualitatea fara frica de a ramane insarcinate. Ca o consecinta a acestor noi
perspective, inceputul anilor 1970 a fost marcat de o preocupare intense pentru
tehnicile sexuale. Intrebarea fundamentala a celor care s-au implicat in
aceassta miscare era:cum pot femeile sa ajunga sa-si controleze propria
activitate si experienta sexuala? In cursul acestor dezbateri s-a ajuns la
puncte de vdere extreme. Devenise tabu sa afirmi ca ai placere sexuala prin
penetrare dak te declarai feminista. Devenise imposibila explicarea teoretica,
anatomica dorinta femeilor de a se culca cu un barbat. Optiunea lesbianismului
devenise cea mai buna solutie de a evita contactele heterosexuale. In ceea ce
priveste feminismul-lesbian, acesta isi are radacinile in insistenta miscarii
de eliberare sexuala pe idea dreptului femeilor de a fi sexuale, de a-si afirma
sexualitatea. Ideile conservatoare si cele ale noii drepte(de aparare a
sexualitatii “naturale”, heterosexuale, reproductive, consfiintite prin
Biserica, legalizate) au fost inamicii constanti si eliberarii sexuale ale
femeii. Ceea ce trebuie spus aici este ca suporterii acestei miscari au inca
pareri diferite asupra modului de afirmare a sexualitatii(de ex.: problema
porngrafiei). Discutiile feministe privind sexualitatea au dus la depasirea
punctului de vedere ca femeie unt doar vehicule ale proectilor sexuale
masculine si la afirmarea faptului ca sexualitatea umana nu poate fi inteleasa
fara experietele femeilor in domeniu. Evident, miscare nu a trecut neobservata
de barbati:unii au fost de accord cu aceasta miscare, altii nu s-au putut impca
nici in ziua de astazi cu aceasta liberalizare
care le diminueaza controlul intr-un important domeniu al vietii lor. Si
astazi se considera inceperea vietii sexuale inaite de casatorie principalul
motiv al divorturilor si al dezmembrarii unor familii, cu consecinte vizibile
asupra copiilor. Acest lucru poate fi usor contrazis prin simplu fapt ca
nepotrivirea sexuala dintre sot si sotie duce la nenumarate probleme in
casnicie si, implicit, la divort. Eliberara sexual a femeilor starneste si
astazi controverse, insa aceasta este vazuta de majoratea ca pe un fenomen
normal si aceasta miscare a revolutionat modul in care era privit sexul.
4.Legi si acte internationale in favoarea femeii
Incetul cu incetul,
vor aparea legi si documente intermnationale care sprijina idei feministe. Una
dintre aceste este Conventia ONU privind eliminare tuturor formelor de
dscriminare fata de femei. Conventia a fost adoptata de Adunarea Generala a ONU
la 18 decembrie 1979 si a fost deschisa spre semnare la 1 martie 1980. In 2001
un numar de 168 de state au ratificat acest instrument juridic international. Romania a
ratifict Conventia la 7 ianuarie 1982. Conventia, ce contine un preambul si 30
de articole, de fineste discriminarea impotriva femeii si stabileste o agenda
pentru actiunile, legislative si/sau administrative, necesare a fi adoptate la
nivel national in vederea prevenirii si eliminarii oricaror forme de
discriminare impotriva femeilor. Prin ratificarea conventiei, statele parti se
angajeaza sa supuna periodic analizei comitetului pentru eliminarea
discriminarilor fata de femei, din cadru ONU, rapoarte nationale privind
progresele inregistrate in aplicarea CEDAW[6]
Un alt document
important este Cartea Sociala Europeana( European Social Carter). Acest
instrument este o extensie a Conventiei Europene pentru Drepturile Omului, care
protejeaza drepturile civile si politice. Procedurile de semnare a acestui
tratat European au fost deschise in 1961 si au intrat in aplicare in 1965.
Tratatul garanteaza o multitudine de drepturi grupate in 19 articole la care
Protocolul Aditional din 5 mai 1988 adauga inca patru
articole. Cartea Sociala Europeana Revizuita(CSER) este
tratatul European pentru care procedurile de semnare au fost deschise la 3 mai
1996 si a fost ratificata de noua state, prinre care si Romania. Acest document
juridic amendeaza si extinde lista drepturile protejate la 40, combinand
intr-unsigur instrument toate drepturile continute in CSE[7] in forma amendata cele din Protocolul
Aditional si un numar de drepturi grupate in opt articole. Tarile angajate sa
respecte CSER se supun supervizarii internationale din partea Partilor
Contractante(cele noua state care au ratificat documentul) pe baza rapoartelor
nationale periodice. In Protocolul din 1991, care amendeaza CSER, s-au stability
organismele d supervizare: Comitetul de Experti Independenti, Comitetul
Guvernamental, Comitetul de Ministri,
car adopta o rezolutie finala la ciclul de supervizare si adreseaza recomandari
statelor care nu-si onoreaza obligatiile asumate in cadrul CSER.
Documentele finale ale Celei de a patra Conferinte Mondiale(intre 4 si
15 septembrie 1995, la Beijing) adopta documente impotante pentru miscarea de
emancipare a femeii. Declaratia si Platforma de Actiune
reprezinta un angajament ferm al celor 168 de state participante de a-si
intensifica eforturile pentru a asigura afirmarea drepturilor sociale,
aconomice si politice ale femeilor. Platforma de Actiune este o agenda de
masuri concrete necesare pentru cresterea rolului femeilor si pentru
imbunatatirea conditiei acestora in cele douasprezece arii critice identificate
la nivel mondial. Statele semnatare se angajeaza ca, impreuna cu actorii
societatii civile, sa dezvolte sis a consolideze mecanismele nationale de
promovare, evaluare si monitorizare a egalitatii de gen, prin alocarea
resurselor financiare si umane necesare.
Drepturile reproductive sunt drepturile cuplurilor si indiizilor de a
decide liber si responsabil numarul,ritmul si momentul in care doresc sa aiba
copii si de a avea acces la informatii, educatie si mijloace pentru a lua o asemenea decizie.
Pe laga acest drept,oamenii au drepturi sexuale. Aceste drepturi reprezinta
drepturile indivizilor de a avea control si de a decide liber in ceea ce priveste propria sexualitate, fara
discriminari, constrangeri sau violenta. Relatiile egale intre barbati si femei
include rspectarea deplina a integritatii fizice a corpului uman, presupun
respect reciproc si disponibilitatea de a accepta responsailitatile pentru
consecintele comportamentului sexual. Baza drepturilor reproductive si a
drepturilor sexuale isi are originea in princiipiile fundamentale ale
drepturilor omului si in viziunea integralista asupra acestora pe care miscarea
feminista incearca sa o impuna.
5.Legi si
acte nationale in Romania
Legea nr. 210/1999 privind acordarea concediului paternal promoveaza
principiul paterneriatului in viata de families i al distribuirii intre cei doi
parinti a responsabilitatilor legate de cresterea si educatia copilului.
Aceasta lege are ca scop incurajarea tatalui in a se implica mai mult in
cresterea copilului. Asfel, aceasta lege acorda dreptul cuplurilor de a decide
care dintre parinti se va ocupa de copil in primii doi ani de la nasterea
acestuia. Proaspatul tata poate alege sa primeasca concediu platit in primii
doi ani in locul mamei. Legea a fost elaborata de Departamentul de promovare si
asigurare a drepturilor femeilor si de elaborare a politicilor familiale din
cadrul Ministerului Muncii si Protectiei
Sociale.
Proiectul de lege prin care se doreste egalitatea de sanse intre femei
si barbati concretizeaza abordarea moderna a principiului egalitatii de sanse
si de tratatment intre femei si barbati in legislatia romaneasca si stabileste
obigatia autoritatilor publice de a actiona pentru realizarea in fapt a acestui
principiu. Legea interzice discriminarea directa si indirecta dupa criteriul de
sex si abordeaza egalitatea de sanse in domeniul muncii, in ceea ce priveste
accesul la educatie, la cultura si la informare si participarea la procesul
decizinal. In momentul de fata,
proiectul de lege se afla in discutie in cele doua Camere.
Ordonanta Guvernlui nr 137/2000 se refera la prevenirea si sanctionarea
tuturor formelor de discriminare, insa acest document nu contine revederi
explicite in ceea ce priveste discriminarea directa si indirecta dupa criterii
de sex. In textul ordonantei se reafirma ca, in Romania, ca stat de drept
dremocratic si social, demnitatea omului drepturile si libertatile fundamentale
ale cetatenilor reprezinta valori supreme sis unt interzise toate formele de
discriminare bazate pe criterii de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie,
categorie sociala, convingeri politice, varsta, sex si orientare sexuala.
Se
pote afirma ca feminismul a schimbat societatea, incepand cu dreptul de vot
pana la cel la salariu egal pentru munca egala. Cele mai multe feministe afirma
ca inca se mai pot face multe pentru femei, insa principiile feministe nu mai
sunt privite ca probleme specifice. Ele s-au transformat in valori adoptate de
majoritatea oamenilor. In majoritate, efectele feminismului au fost positive in
viata de cuplu. Exista insa si exceptii. In anumite circumstante, femeile au
trebuit sa raspunda unor provocari si incercari epizante, asa-zisa
“super-femeie”, care trebuie sa realizeze balansul intre cariera si familie.
Au
aparut schimbari si in atitudinea fata de moralitatea sexuala si comportamentul
sexual. Femeile au castigat dreptul asupra corpului lor si dreptul de a-si
exprima propria sexualitate. Revolutia sexuala a fost privita ca pe un lucru
pozitiv si a permis femeilor sa abordeze sexul in aceeasi masura in care o fac
barbatii.
Feminismul a influentat chiar si
Biserica. O dovada ar fi faptul ca in protestantismul catolic, femeile pot fi
preoti si in Judaismul Reformat, femeile primesc din ce in ce mai multe
drepturi iar dorintele lo runt importante pentru comunitatea religioasa. Cu
toate acestea, Romano-catolicii, ortodoxii si musulmanii interzic femeilor sa
fie recunoscute drept preoti sau sa studieze in aceeasi masura cu barbatii
teologia.
Bibliografie:
- Vovelle,Michael; Omul luminilor, Iasi, Polirom 2000
- Dragomir,Otilia; Miroiu,Mihaela; Lexicon feminist; Iasi, Polirom, 2002
- http://www.ortho-logia.com
- http://www.anasaf.ro
- http://www.observatorulcultural.ro
- http://www.timpul.md
[1]
androcentrism=centrat pe barbat,pracitca de a considera experietele masculine
norma pentru comportamentul si realizarile umane
[2] faza
desfasurata atat la fete,cat si la baieti,intre trei si cinci ani,in care copii
devin constienti de diferentele sexuale,respectiv baietii au penis,iar fetele
nu. Copii recunosc ca penisul este un organ “superior”,care duca la baieti la
“teama de castrare” iar la fete la “invidia de penis”
[3] www.observatorulcultural.ro, 13.01.2006
[4] power-feminism=tip
de feminism care evidentiaza schimbarile de raporturile de putere dintre
barbate si femei in societatea din ultimele decenii-schimbari favorabile partii
feminine
[5] http://www.timpul.md ,12.01.2006
[6]
CEDAW=conventia ONU privind eliminarea tuturor formelor de dicriminare fata de
femei
[7]
CSE=Cartea Social Europeana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu