Basmul a apărut din cele mai vechi timpuri
ca o modalitate de evadare din lumea reală şi de pătrundere într-o lume în care
totul este posibil .El reprezintă „o oglindire a vieţii în moduri fabuloase” .
Basmul „Prâslea cel voinic şi merele de
aur” a fost cules de Petre Ispirescu de la tatăl său şi inclus in volumul
„Legendele si basmele românilor” din 1882 .
Din expoziţiune
aflăm că un împărat avea un măr ce facea mere de aur ,erau furate , încearcă să
prindă hoţul mai mulţi voinici ,fraţii mai mari ,dar şi Prâslea .
Intriga
constă în rănirea hoţului şi urmărirea lui .
Faptele determinate de intrigă constituie desfăşurarea acţiunii .Prâslea pătrunde
pe tărâmul celălalt ,îi ucide pe zmei ,eliberând fetele de împărat care sunt
scoase pe tărâmul acesta de fraţii mai mari .Aceştia încearcă să-l ucidă ,dar
îl ajută zgripţuroaica şi în cele din urmă ajunge la palatul tatălui său .
Acum acţiunea atinge punctul culminant ,care constă în probele cu ajutorul cărora eroul
dovedeşte că el este Prâslea ,salvatorul fetelor de împărat .
Deznodământul
constă în pedepsirea ucigaşilor şi căsătoria cu fata cea mică ,în urma căreia
moşteneşte împărăţia .
Prâslea este personajul principal al basmului .Numele „Prâslea” este genric ,
trimiţându-ne cu gândul la categoria fraţilor mai mici ,înzestraţi întotdeauna
cu puteri excepţionale .
Portretul
fizic lipseşte ,dar în titlu este prezentă ca trăsătură fizică voinicia
.Totodată , personajul fiind „Prâslea”,el este un Făt-Frumos ,întruchipând cele
mai alese însuşiri ale omului din popor ,atât fizice ,cât şi morale .
Trăsăturile
morale sunt prezentate atât direct ,cât mai ales indirect ,ele reieşind din
fapte ,gânduri ,sentimente ,din relaţiile cu celelalte personaje ,din felul în
care vorbeşte . Este un personaj pozitiv .
Încă de la început ,el este cuviincios şi modest ,când împăratul îl dispreţuieşte şi se
înduplecă cu greu să îl lase să îşi încerce norocul .
Este isteţ
şi precaut ,găsind mijloacele de a învinge somnul când stă de pază şi
rănindu-l pe hoţ .
Tot isteţimea
îl ajută să înţeleagă intenţia fraţilor mai mari de a-l înlăturaşi se salvează
legând de funia cu care trebuia sa-l ridice din prăpastie o pitră deasupra
căreia pune căciula .
Prăslea este viteaz şi îi înfruntă cu
mult curaj pe zmei ,ucigându-i .
El este bun la suflet ,deoarece i se face milă de puii zgripţuroaicei şi îi
salvează de la moarte ,ucigând balaurul .
Este dârz
şi hotărât ,cinstit şi corect .Dovedind generozitate ,îi iarta pe fraţii mai mari care îşi vor primi
pedeapsa de la Dumnezeu în dreptatea căruia el crede cu tărie .
Alături de aceste însuşiri obişnuite are şi însuşiri
supranaturale ,cu ajutorul cărora depăşeşte încercările prin care trece .El
are o putere neobişnuită ,înţelege graiul corbului şi al făpturilor de pe
celălalt tărâm ,se transformă în foc etc.
Pentru a-i evidenţia însuţirile alese
,autorul anonim foloseşte ,atât caracterizarea directă , cât şi pe cea indirectă .În mod direct îşi exprimă
parerea împăratul ,pentru care Prăslea este un nesocotit ,„un mucos” ,iar relaţiile cu celelalte personaje îi
scot în evidenţă indirect însuşirile .Cu
unele dintre personaje (fraţii) este prezentat în antiteză .
Personajul este caracterizat mai ales
indirect prin faptele pe care le săvârşeşte pe tărâmul oamenilor sau pe tărâmul
zmeilor .
Felul
de a vorbi al lui Prăslea ,atât cu tatăl său ,cât şi cu celelalte personaje
,îi reliefează modestia ,isteţimea şi
curajul ,trăsături impresionante ale acestiu personaj de basm .
Prăslea este un personaj complex ,cu însuşiri omeneşti ,dar şi supranaturale ,
întruchipând idealul de dreptate ,cinste şi adevăr al poporului .
Basmul este o naraţiune de mare întindere în care personajele reprezentând binele
luptă cu forţele răului pe care le biruie .
Naraţiunea „Prâslea cel voinic şi merele
de aur” este un basm deaorece prezintă toate caracteristicile acestei specii
literare .
În basm timpul şi spaţiul nu sunt precizate .Întâmplările se petrec „odată
ca niciodată” , pe tărâmul acesta sau pe tărâmul celălalt ,aflate la mare
distanţă unul de celălalt ,cu înfăţişări diferite şi conduse după legi diferite
.Astfel ,ajuns pe tărâmul celălalt
,Prâslea vede cu mirare că „pământul ,florile ,copacii ,lighioni altfel
făptuite erau p-acolo” .
Basmele sunt construite pe o schemă narativă asemănătoare :cineva
suferă o pagubă , de obicei ,un furt
;eroul pleacă în căutare hoţului ;trece mai multe probe ajutat ajutat alte
fiinţe ;iese biruitor ,primindu-şi răsplata ,de obicei ,căsătoria cu o fată de
împărat .Binele învinge răul ,inteligenţa învinge forţa brută .Şi „Prâslea cel
voinic şi merele de aur” respectă aceeaşi schemă a acţiunii .
Între
povestitor şi cititori există o înţelegere conform căreia orice este
posibil în basm . Întâmplările reale (existenţa împăratului şi ai fiilor săi ,a
fetelor de împărat , dorinţa de a-l prinde pe hoţ ,nunta lui Prâslea) se îmbină
cu cele fantastice (furtul merlor de aur ,lupta lui Prâslea cu zmeii ,discuţia
cu corbul ,ajutorul zgripţuroaicei) .
În basme există obiecte fermecate (furca de aur care toarce singură ,cloşca cu puii
de aur ,biciul care transformă palatele în mere) .
În basme ,personajele sunt reale (împăratul ,fii cei mari ,fetele de împărat
,meşterul argintar ) şi fantastice
(Prăslea , zmeii ,zgripţuroaica ,balaurul) .Unele reprezintă binele (Prâslea ,împăratul ,cele trei fete ,corbul
,zgripţuroaica ,meşterul argintar) ,altele reprezintă răul (fraţii cei mari
,zmeii ,balaurul) .Din confruntarea lor ies învingătoare forţele binelui .
Personajele sunt simboluri ale realităţii prin ceea ce semnifică ele .Prâslea
reprezintă idealul de dreptate şi cinste ,zmeii şi balaurul reprezintă răutate
şi violenţa ,fraţii cei mari întruchipează invidia şi egoismul ,fata cea mică
intruchipează dragostea şi fidelitatea .
În basm personajul poztiv (Prâslea) este înzestrat cu toate darurile ,iar cele negative (zmeii ,balaurul) au
totul urât ,sufletul şi trupul .Personajele nu evoluează psihologic .Ele sunt
bune sau rele ,de la început până la sfârşit .Au doar puteri supranaturale .
Întotdeauna ,în basm ,există şi fiinţe care îl ajută pe erou .Prâslea
este ajutat de corb şi de fata cea mică să îl învingă pe zmeu ,iar
zgripţuroaica îl scoate pe tărâmul
oamenilor .
În basm sunt prezente şi cifrele magice :cifra trei (trei fraţi
,trei fete ,trei zmei ,trei mere) şi cifra o sută (o suta de oca de carne
,o sută de pâini) .
Basmul are formule specifice :iniţiale (prin care se anunţă
intrarea in lumea ficţiunii) : „a fost odata ca niciodata” ;mediane
(prin care se semnalează continuitatea acţiunii) : „căci cuvântul din poveste
înainte mult mai este” ;finale (prin care se anunţă ieşirea
din lumea ficţiunii) :„şi încălecai pe.o şa şi spui dumneavoastră aşa” .
În „Prâslea cel voinic şi merele de aur”
găsim unele din cele mai importante motive
: motivul
călătoriei ,al luptei ,al focului ,al nunţii ,al cifrei trei .
O trăsătură generală a basmelor este oralitatea stilului .În „Prâslea cel
voinic şi merele de aur” ,aceasta rezultă
din :construcţii şi expresii populare („a se face luntre şi punte” ,
„a-şi lua inima în dinţi”) ,îmbinarea vorbirii directe cu cea indirectă
,construcţii
exclamative ,inversiuni („adevăr grăieşte gura
mea”) ,repetiţii specific populare („făcu ce făcu”) ,interjecţii
.
Frumuseţea basmelor constă în valoarea lor
estetică ,dar şi morală ,deoarece pun în evidenţă dorinţa de dreptate cinste şi adevăr a poporului care le-a născocit
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu