Opera epică în proză sau în versuri
în care se povestesc întâmplări fantastice puse pe seama unor personaje sau
forţe supranaturale în luptă cu forţele răului, pe care le înving, se numeşte
basm.
Basmele au următoarele particularităţi
artistice:
- elementele
reale se împletesc cu cele fantastice;
- folosirea formulelor
tradiţionale fără de care opera nu ar fi încadrată în specia respectivă;
- prezenţa
numărului 3 care îşi poate găsi explicaţia în Sfânta Treime: eroul trebuie să
treacă trei probe, feciorii de împărat
sau fetele sunt în număr de 3, există 3 zmei, 3 palate;
- de regulă ,
basmul are ca intrigă încălcarea interdicţiei sau a sfatului părintesc. Eroul
nu ascultă sfatul celor mai bătrâni, de aceea trece prin probele care îl
formează ca om (specia poate fi considerată ca fiind asemănătoare altei specii
literare: bildungs-roman);
- confruntarea
dintre bine şi rău are ca deznodământ victoria binelui asupra răului care
trădează concepţia populară optimistă conform căreia “adevărul iese întotdeauna
la suprafaţă ” şi, oricât de mult ar suferi cineva care apără dreptatea şi
adevărul, până la urmă va ieşi învingător. Deznodământul fericit este
caracteristic basmelor . În literatura noastră populară există un singur
basm al cărui deznodământ este, în
aparenţă , nefericit, deoarece
eroul moare: ”Tinereţe fără
bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Pentru omul din popor nemurirea este un
concept negativ care poate scoate eroul de sub incidenţa normalului. Prin
moartea lui Făt - Frumos, se revine la normal.
Opera literară” Aleodor Împărat” este
o creaţie epică deoarece sentimentele autorului anonim sunt prezentate prin
intermediul acţiunii şi al personajelor.
ACŢIUNEA. MOMENTELE SUBIECTULUI
1.
Expoziţiunea. Acţiunea
are în prim-plan pe Aleodor , un fiu mult dorit şi aşteptat de tatăl său.
2.
Intriga. În ceasul
morţii, împăratul îl sfătuieşte să nu calce pe moşia lui
Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop. Fiind dus pe gânduri,
Aleodor uită de sfatul părintesc şi ajunge pe tărâmul interzis.
3.
Desfăşurarea acţiunii.
Aleodor a fost surprins de Pocitania pământului care i-a cerut să i-o
aducă pe fata împăratului Verdeş, dacă vrea să fie iertat pentru că a călcat pe
moşia lui. Simţindu-se vinovat mai mult pentru că a încălcat sfatul părintesc,
Aleodor a pornit către palatul lui Verdeş împărat. Pe drum a întâlnit o ştiucă
pe care ar fi vrut să o mănânce pentru
a-şi alina foamea, dar , la rugăminţile acesteia de a-i cruţa viaţa, a aruncat-o
în apă.Ştiuca i-a dat un solzişor cu ajutorul căruia să o cheme dacă va avea
nevoie de ea. Mergând mai departe a întâlnit un corb pe care se pregătea să-l
vâneze. Corbul a fost cruţat, iar Aleodor a primit “o peniţă”. A mai întâlnit
un tăun pe care era gata să-l strivească , dar la rugămintea acestuia îi cruţă
viaţa . A primit pufuleţ din aripioara tăunului. Ajuns la Verdeş împărat
,a stat trei zile fără să-l întrebe
cineva ce aşteaptă . După ce împăratul şi-a certat slugile, Aleodor a fost
poftit înăuntru. Împăratul i-a spus că fata îi va fi dată numai dacă va reuşi
să treacă trei probe. Dacă nu va reuşi să se ascundă şi va fi găsit de fată,
capul o să-i stea alături da celelalte 99 care au eşuat în această grea
încercare. În prima zi, Aleodor a chemat
în ajutor ştiuca. Aceasta l-a făcut un cosăcel* şi l-a ascuns pe fundul mării,
dar fata l-a găsit cu ajutorul unui ochean fermecat. Următoarea încercare a
fost sortită eşecului, deşi Aleodor fusese transformat în pui de corb şi ascuns
printre alţi corbi. Fata l-a văzut şi de această dată. După această încercare
fata l-a rugat pe tatăl ei să-l cruţe pe acest tânăr care i se pare deosebit,
chiar de-ar fi să eşueze şi în a treia încercare. Cu ajutorul tăunelui, Aleodor
s-a ascuns în părul fetei şi aceasta nu l-a mai găsit. Recunoscîndu-se înfrântă,
a trebuit să plece cu Aleodor.
4.
Punctul culminant. Auzind
refuzul fetei, Pocitania a pleznit de
necaz.
5.
Deznodământul. Aleodor
s-a întors victorios la împărăţia sa ;şi-a lărgit cuprinsul şi peste moşia
Pocitaniei. S-a căsătorit cu fata împăratului Verdeş şi-au trăit până s-au
istovit.
*cosac, cosăcel =
peşte de apă dulce din familia crapului, cu corpul turtit lateral, cu solzi
mici
negri-albăstrui pe
spinare şi argintii pe laturi.
PERSONAJELE
A.
1.
PRINCIPALE:
Aleodor
2.
SECUNDARE:
tatăl lui Aleodor, Pocitania pământului, Verdeş împărat , fata lui Verdeş
împărat
3. EPISODICE: ştiuca, corbul tăunele, slugile
lui Verdeş împărat, gloatele care îl întâmpină cu bucurie.
B.
1.
POZITIVE:
Aleodor, tatăl lui, “ajutoarele” lui Aleodor : ştiuca, corbul, tăunele;
2.
NEGATIVE:
Pocitania pământului;
3 . O poziţie
intermediară este ocupată de Verdeş împărat şi de fata lui . Deoarece sunt
personaje în evoluţie, nu le putem clasifica drept personaje pozitive . Abia
spre sfârşit ei pot fi consideraţi ca forţe aflate în slujba binelui pentru că
şi-au recunoscut înfrângerea , au acceptat-o şi s-au aliat personajului
principal pozitiv.
În opera literară “Aleodor Împărat” personajele reprezentând binele se
înfruntă cu alte personaje ce reprezintă
răul şi le înving; putem stabili formule iniţiale : “A fost odată ca
niciodată”;
formule mediane
sub forma unor adresări directe sau consideraţii ale autorului care transpun sentimentele de aprobare sau
ataşament faţă de Aleodor: “...când , iată, măre, că ştiuca şi
venise...”;formule de încheiere (finale): “Iară eu încălecai p-o şea şi v-o
spusei dumneavoastră aşa”.Cele trei ajutoare contribuie la victoria lui
Aleodor, punându-se în evidenţă şi calităţile acestuia, deoarece a ştiut să-i ajute
pe cei aflaţi în suferinţă. Intriga
acestei opere literare este dată de încălcarea sfatului părintesc, dar din neatenţie, fiind dus “ pe gânduri” .Elementele reale sunt
prezente alături de cele fantastice. Aleodor îmbină trăsăturile reale ale unui viteaz
cu cele supranaturale specifice
basmelor: se poate transforma, înţelege graiul diferitelor vieţuitoare.
Îndeplinind toate aceste
condiţii, opera literară “Aleodor Împărat”este un basm.
CARACTERIZAREA PERSONAJULUI PRINCIPAL - ALEODOR
1.Caracterizarea directă
Deşi
autorul anonim nu realizează portretul fizic al lui Aleodor, putem
înţelege că el este un tânăr a cărui frumuseţe psihică este în concordanţă cu
cea fizică deoarece în concepţia populară aceste două caracteristici se
întrepătrund şi se condiţionează reciproc.
Pe întregul parcurs al basmului se simte
ataşamentul şi preţuirea pe care autorul anonim
le are faţă de personajul său.
Autorul anonim subliniază calităţile personajului, fără de care nu ar fi reuşit
să iasă victorios din încercările la care este supus. Se realizează şi o prezentare directă a
calităţilor :”Aleodor îl ascultă, căci era băiat viteaz şi de treabă, şi îi
legă aripa”.
2.Caracterizarea indirectă
a. caracterizarea prin fapte
Aleodor este modelul tânărului care se află în formare şi care dovedeşte,
de fiecare dată, însuşiri demne de a fi urmate. Este
un tânăr care iubeşte adevărul, dar această calitate este interpretată de către
adversarul său ca dovadă de slăbiciune. Pocitania pământului îi spune că nu se aştepta ca el
să fie atât de laş încât a ajuns să-şi ceară “iertăciune” de la el. Aleodor îi
răspunde că nu se teme de luptă , dar i-a spus curatul adevăr când a mărturisit
că a ajuns pe moşia lui din nebăgare de seamă.
Aleodor acceptă să pornească în călătorie mai mult pentru că se simţea
vinovat faţă de tatăl său, a cărui
poruncă n-o respectase. Pe lângă vitejie , mai este înzestrat şi cu alte
însuşiri deosebite, între care predominante rămân: bunătatea sufletească, înţelegerea
celor aflaţi în suferinţă şi salvarea lor. Astfel, o ajută pe ştiucă,
aruncând-o în apă, leagă aripa ruptă a corbului şi lasă pe tăune în viaţă. Ajuns la porţile lui Verdeş Împărat dovedeşte
bună-cuviinţă, aşteptând să vină cineva să-l întrebe ce doreşte.
Dă dovadă de curaj când
acceptă condiţiile puse de împărat, exprimându-şi , în acelaşi timp încrederea
în forţele proprii, dar şi în ajutorul lui Dumnezeu: “Am nădejde la Dumnezeu,
mărite împărate, că nu mă va lăsa să piei.” Are şi simţul umorului,
spunându-i împăratului că parul poate
primi şi altceva, “nu tot cap de om.” Calităţile pe care le dovedeşte pe
parcursul încercărilor o determină pe fată să-l roage pe tatăl ei să nu
îndeplinească cele prevăzute în “legătură “şi să-l ierte ,“...că nu e prost ca
ceilalţi”.
Îşi respectă cuvântul dat,
chiar dacă acest lucru dăunează intereselor sale. Când fata de
împărat îl sărută, în drum spre Pocitania pământului, Aleodor i-a tras o palmă
“...de auzi câinii în Giurgiu”.
Prin această expresie a oralităţii cu
caracter de hiperbolă, autorul anonim vrea să sublinieze atât puterea lui
Aleodor, cât şi nedreptatea cu care el
răspunde gestului de dragoste pe
care îl face fata. De fapt, reacţia lui Aleodor este atât de violentă pentru că
vrea cu tot dinadinsul s-o îndepărteze pe fată, chiar să fie urât de ea ca el
să reuşească să-şi ţină promisiunea de a o duce Pocitaniei.
b. caracterizarea prin limbaj
Limbajul folosit de Aleodor este
asemănător cu cel al unui tânăr de la ţară
care dovedeşte mai multă
pricepere în acţiune decât în
folosirea cuvintelor. Tatăl său i se adresează ca un ţăran sfătos şi
fiul va urma tatălui:”Eu văz că tu ai să ajungi om mare.”
Pentru a menţine
legătura cu realul şi a da o notă de verosimil întâmplărilor din basm, autorul
anonim transcrie gândurile personajului , care îl apropie şi mai mult de
situaţia unui tânăr obişnuit aflat într-o încercare neobişnuită :”Flăcăul plecă
mai înainte şi se tot mira de o astfel de întâmplare.” Când îi răspunde Pocitaniei
pământului foloseşte cuvintele pe care orice tânăr obişnuit le spune pentru a
deveni mai convingător: ”Ba să mă ferească Dumnezeu!Eu ţi-am spus curatul
adevăr,şi dacă vrei luptă,
alege-ţi: în
săbii să ne tăiem, în buzdugane să ne lovim , ori în luptă să ne luptăm.”
c. caracterizarea ce reiese din părerea altor
personaje
Tatăl lui Aleodor este încântat de
priceperea fiului său şi , pe patul de moarte îşi exprimă încrederea că acesta
nu îl va face de ruşine şi va cârmui cu înţelepciune împărăţia:”Asupra
cârmuirei împărăţiei n-am nimic să-ţi zic, fiindcă tu, cu iscusinţa ta, ştiu că
ai s-o duci bine”.
Însuşi adversarul său, Pocitania
pământului,recunoaşte meritele lui Aleodor :”...ştia că, deoarece Aleodor i-a
făgăduit, apoi are să-şi şie cuvântul, ca unul ce era om de omenie...”.
Fata împăratului ajunge să fie
cucerită de calităţile lui Aleodor şi începe să se îngrijoreze pentru soarta
lui. Se îndrăgosteşte de Aleodor şi
iartă prea uşor palma pe care acesta i-a dat-o, ştiind probabil că el are de îndeplinit o poruncă şi nu va
putea să treacă peste cuvântul dat .
Gloatele, ca şi autorul anonim, se
bucură pentru reuşita lui Aleodor, care a dovedit că prin voinţă, tenacitate şi
curaj, omul poate să treacă peste orice obstacol.
d. caracterizarea
prin nume
Numele personajului poate fi format
după modelul altui nume din literatura populară:Toma Alimoş. Astfel , numele
Alimoş , provenit,se pare, din Toma al lui Moş(conform obiceiului
păstrat şi astăzi de a numi pe cineva făcând referire la părinţi),prin
renunţarea la unele sunete .Aleodor poate fi interpretat ca provenind din “al
lui Dor”( Copilul Dorului), exprimând,
astfel, dorinţa tatălui de a dobândi un copil.
În componenţa numelui intră două
substantive, dovedind simţul muzical al omului din popor care a cret acest
nume, imaginaţia şi priceperea poporului de a găsi nume cât mai sugestive
:”odor” (aici: fiinţă iubită, preţuită; copil),dar şi cuvântul “dor”, specific
românesc, intraductibil şi necunoscut în alte limbi .
Autorul anonim şi-a arătat
ataşamentul, preţuirea faţă de personaj pe întregul parcurs al basmului, dar şi
prin numele cu o rezonanţă atât de plăcută ,în intenţia de a realiza un
personaj reprezentativ - tipul tânărului hotărât de a dovedi demnitate, curaj,
bărbăţie, în orice situaţie dificilă ar fi pus, consecvent credinţei în
Dumnezeu şi convins că binele învinge răul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu