Urmas al unei
vestite familii moldovenesti
, care a jucat un rol insemnat in viata politica si
sociala a Moldovei ,
Emil Racovita s-a nascut
in Iasi , la 15
noiembrie 1868 . Primii ani de
scoala ii urmeaza la Pacurari , avandu-l ca invatator
pe indragitul povestitor
de la Humulesti , Ion Creanga , iar mai tarziu isi
desavarseste pregatirea la Institutele
Unite din Iasi , unde are o
seama de profesori vestiti de pe vremea aceea , ca marele chimist Petru Poni
, geologul Grigore Cobalcescu si istoricul Alexandru D. Xenopol
. Respectand dorinta parintilor sai , el se inscrie la facultatea de drept din Paris
, urmand in acelasi timp si cursurile scolii de antropologie .
Sub indrumarea
profesorului Lacaze-Duthieris – inteiemetorul scolii zoologice de la Sorbona , din Paris
– isi imbogateste cunostintele sale in domeniul larg al stiintelor naturii .
Framantat de toate aspectele vietii oamenilor Racovita se face cunoscut
inca din acea perioada ca sustinator al miscarii socialiste mondiale , luand
parte la cel de-al doilea congres international al studentilor socialisti de la
Geneva . Apoi , participa la constituirea Internaţionalei a II-a
, semnand actul prin care ziua de 1 Mai este proclamata ziua
internationala a celor care muncesc . Cercetător sârguincios , isi sustine teza
de doctorat in Franta , devenind un specialist cunoscut si apreciat in
intreaga lume.
Participarea sa
la expediţia antarctica-belgiana , organizata intre anii 1897-1899 sub
conducerea locotenentului Adrien de Gherlache ,a avut un rol
hotărâtor pentru cariera sa de explorator si de om de stiinta . In vara anului 1897
Racovita se îmbarca in oraşul Anvers pe vasul „Belgica” , in
calitate de naturalist al expediţiei antarctice-belgiene . Aceasta expediţie ,
care avea drept scop cercetarea stiintifica a regiunii Polului Sud ,
avea printre participanţii sai si pe Roald Amundsen , celebrul
explorator de mai târziu al regiunilor polare . Intre Emil Racovita si Roald
Amundsen se naste o stransa prietenie . In drumul ei spre Polul Sud
, „Belgica” face numeroase opriri , descoperindu-se pamanturi noi .
Una din insulele
noi , descoperite de exploratori , a fost botezata de catre Racovita in
cinstea vestitului sau profesor de la Iasi , „Insula Cobalcescu „
. In timpul expeditiei , Racovita face observatii biologice si strange
un bogat material cuprinzand animale si plante din regiuni necunoscute pana
atunci . El descopera singura planta fanerogama ( planta cu flori ce se
inmulteste prin seminte ) care traieste in tinutul antarctic , Aira
antarctica . Descoperirile facute in anii urmatori , prilejuite de
numeroasele sale explorari pe care Racovita le face insotit de
neobositul sau colaborator si prieten , profesorul Rene Jannel , au adus
la definirea sub numele de troglobionte a animalelor retrase in domeniul
subteran , adevarate „relicte„ ,
martori ai timpurilor trecute , „pensionari” ai lumii animale , a caror
cercetare s-a dovedit a fi un real folos pentru studiul evolutiei .
Rodnicele
cercetari ale lui Racovita , defasurate mai ales in numeroase pesteri
europene , cuprindea imensul material faunistic strans de el si de
colaboratorii sai in colectia mondiala intitulata „Biospeologia” , au
dus in acelasi timp la conturarea unei ramuri noi in cadrul stiintelor
biologice : Biospeologia , al carei obiect il constituie studiul
vietuitoarelor cavernicole , a originii si evolutiei acestora . Animat de
pasiunea sa de cercetator al tainelor lumii subpamantene , el publica inca in
anul 1907 celebrul sau manifest – cum l-a numit un savant contemporan – „
Eseu asupra problemelor biospeologice „ , care reprezinta si astazi
lucrarea de baza a oricarui cercetator care isi dedica activitatea sa studiului
vietuitoarelor cavernicole .
Invitat sa revina
in tara dupa primul razboi mondial , cu ocazia reorganizarii universitatii
clujene , Emil Racovita da dovada de un inalt patriotism , parasind
pentru totdeauna Franta , instalandu-se cu intreaga sa familie la Cluj ,
unde infiinteaza in anul 1920 primul Institut de speologie din lume
. Romania devine astfel , pentru o vreme , centrul cercetarilor
speologice mondiale . Odata cu activitatea sa de explorare si cercetare , Racovita
isi dedica o mare parte din timpul sau si unei imense opere organizatorice si
administrative , care ii vor dezvalui , treptat , calitatile sale de om de
stiinta multilateral . Adept consecvent al teoriilor transformiste , el isi
formuleaza conceptia sa biologica evolutionista in cartea „Evolutia si
problemele ei” , aparuta la Cluj in 1929 . O inalta pretuire
i-a fost acordata din partea mai multor foruri stiintifice care i-au conferit o
seama de titluri : doctor honoris causa al Universitatii din Lyon
(1923) , presedinte de onoare al Societatii Zoologice din Franta
(1925) , membru corespondent al mai multor societati stiintifice ,
presedinte al Academiei Romane (1926-1929) etc.
Mistuit de o
boala necrutatoare , profesorul Emil Racovita se stinge din viata la Cluj
19 noiembrie 1947, ramanand in istoria stiintei romanesti ca una
dintre figurile cele mai marcante . Dand o importanta deosebita studiului
temeinic , cunoasterii , el ne-a transmis un vibrant mesaj care este de o
insemnata actualitate : „A sti sau a nu sti , aceasta este intrebarea
!” – spunea Emil Racovita – „Caci a nu sti inseamna : superstitii
,egoism orb , concurenta salbatica , neintelegere ‚ dusmanie , razboi , foamete
, prapad . A sti inseamna pentru omenire : organizare temeinica , activitate
rationala , cooperatism , solidaritate , evolutie pasnica „ …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu