Începând cu 522,Darius I, un suveran energic, conducea
Imperiul ahemenid, împărţit în circa
douăzeci de circumscripţii(satrapii), administrate de un guvernator persan, purtând
titlul de satrap(“protector al regalităţii”).O gravă criză nu va intarzia să
izbucnească în Asia Mică, în principal în Ionia, între persani şi grecii
dornici să-şi redobândească libertatea.
În
499, Ionia se revoltă împotriva dominaţiei persane.Apelul de ajutor lansat
către cetăţile greceşti de pe celălalt mal al Mării Egee nu găseşte ecou decât
la Atena şi la Eretria, care trimit un modest contigent de trupe, acestea
reuşesc să incendieze Sardeş capitala satrapiei, după care se retrag.Insurecţia
se extinde în Coria şi Cipru.Reactia persană nu întârzie: rebeliunea este
zdrobită şi în 494, Miletul, de unde pornise revolta, este luat cu asalt şi
cucerit.Satrapul Astaphernes se arată totuşi moderat în ceea ce priveşte
represiunea şi pentru a calma spiritele, permite dezvoltarea în oraşele elene a
unui regim de autonomie civică, fără însă a renunţa la perceperea unui tribut.
Intervenţia militară a lui Darius în Asia
Mică îi atrăsese acestuia atenţia către Occident şi trezise poate în el idei
expansioniste, ori măcar îi stârnise dorinţa de a împune în Grecia regimuri
care să-i fie favoribile în scopul de a elimina riscul difilcutăţilor pe care
le aveau cu grecii din Asia Mică incităţi de compatrioţi lor din Europa.În
cursul verii anului 490 o importantă escadră persană îşi face apariţia în Marea
Egee, sub conducerea amiralului Datis.Naxos este incendiată, Eretria este
jefuită şi pârjolită.
Persanii debarcă la Marathon, pe coasta
orientală a Aticăi.Însă, sub conducerea lui Miltiade, un contigent grec compus
din 10000 de atenieni şi 1000 de plateeni îi atacă şi îi pun în derută,
provocându-le unele pierderii, Datis ridică ancora şi renunţând să mai debarce
la Phaleron, face cale întoarsă în Asia.Atenienii consideră că au reputat o
mare victorie, cu care nu vor conteni să se laude.Ei susţin că, prin actiunea
lor, au salvat Grecia de asaltul barbarilor.
Aceştia însă nu vor întârzia să revină.Xerxes,
care îi succedase lui Darius în 486, organizează în 481 o nouă expediţie
mobilizând o armată care, conform lui Herodot, numără 1700000 de oameni de
origini dintre cele mai diverse şi 1207 vase.Cifre fără îndoială exagerate, cel
puţin în ceea ce priveşte soldaţii,dar care exprimă impresia de imensitate pe
care o vor fi avut cei care au văzut sosind armata persană.Unii dintre greci,
cuprinşi de panică sau care sperau să obţină profit din atitudinea lor, rămân
neutri sau se alătură, aşa cum o fac tesalienii şi telianii, invadatorului.
Infanteria persană coboară din Nord în 480, după ce traversase strâmtorile,
flota o însoţeşte, urmând litoralul.În 481, treizeci de cetăţi, reunite în
congres la Istmul Corent sub conducerea Spartei, deciseseră să se alieze şi să
reziste;un corp de 7000 de oameni (în special pelopenesieni şi focidieni) sunt
postaţi la Termopile pentru a bloca defileul care, în acea epocă reprezenta,
între mare şi lanţul muntos, locul de trecere obligatoriu spre Grecia
meridională, ei sunt conduşi de către regale Spartei Leonidos care, văzându-se trădat şi învăluit din spate, se
sacrifică eroic împreună cu 300 de spartani pentru a permite restului trupei să
bată în retragere, iar flotei ateniene şi lacedemoniene să aibă timpul de a se
replia spre sud prin canalul Euripe după o ciocnire nedeschisă cu flota persană
la Capul Artemisiondin nordul insulei Eubeea, cele două confruntări au loc
aproximativ simultan, în iulie 480.
Persanii coboară spre Atena, pe care o
ocupă fără dificultate şi o jefuiesc; atenienii se retrăseseră în insula
Salomina, ca urmare apelarilor lui Temistocle cel care îşi convinsese cetatea
să echipeze, între 483 şi 480, o flotă de 200 de trireme, contrucţia ei a fost
finanţată din beneficiile obţinute prin exploatarea minelor de plumb argentifer
de la Laurion.La sfârşitul lui septembrie 480, flota greacă, numerând
aproximativ 400 de vase (dintre care 200 furnizate de Atena), zdrobeşte armata
persană, atrasă printr-un şiretlic al lui Temistocle în strâmtoarea situată
între insula Salomina şi coastele Atticei.”Marea dispare sub mormanul de epave,
de cadavre sângerând malurile, stâncile sunt încărcate de morţi” va scrie
Eschil în Persii (V.491-421).În septembrie 479, este rândul armatei, pe uscat,
pe care Verxes a lăsat-o sub comanda generalului Mardonios, să fie înfrântă la
Plateea, în Beatria, de către o forţă elenă formată din aproximativ 40000 de
hopliţi (dintre care 10000 de lacedemonieni şi 8000 de atenieni), aflati sub
ordinea regentului Spartei, Pausanias.În acelaşi timp, baza navală persană de la
capul Myzale, în Asia Mică, este surprinsă şi incendiată de escadra greacă
venită din Samos.În 483, garnizoana persană din Setos, ultima bază de pe sol
europeană, este alungată de atenieni.Majoritatea cetăţilor greceşti din Asia
Mică, devin libere.
Bibliografie:”Secolul lui Pericle”
autor Jean-Jacques Maffire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu